Afla cum te manipuleaza mass media de la (probabil) cel mai mare manipulator in viata

Află cum te manipulează mass media, de la (probabil) cel mai mare manipulator în viață

Admin ACT si Politon 16.04.2018 0 Comentarii

De la cine poți afla cum funcționează mass media, dacă nu de la Ryan Holiday, unul din cei mai mari manipulatori ai zilelor noastre?

 

Ryan Holiday și-a început cariera în marketing de la 19 ani și are un trecut nu întocmai „curat”. Spun asta pentru că, înainte să publice prima lui carte „Crede-mă te mint”, Ryan a făcut parte din acest sistem bolnav, pe care acum îl critică.

 

Ipocrizie? Eu zic că nu, cum altfel ar fi putut cunoaște detalii din culisele acestui domeniu, dacă nu ar fi jucat un rol important în el?

 

M-a surprins sinceritatea confesiunilor lui Ryan Holiday.

 

El nu numai că îi arată cu degetul pe cei care dezinformează publicul în mod deliberat, ci mărturisește și fapte neonorabile pe care el însuși le-a făcut pentru bani sau chiar pentru amuzamentul personal. 

 

 

 

 

Crede-mă, te mint! Confesiunile unui manipulator media” de Ryan Holiday

 

 

 

 

 

Am fabricat controverse, am pornit campanii bazate pe minciuni, am spus povești false”, a recunoscut Ryan într-un interviu pentru Reason.tv.

 

 

 

De ce dezvălui aceste secrete? Pentru că sunt sătul de o lume în care blogurile iau mită, oamenii de marketing ajută la scrierea știrilor, jurnaliști nesăbuiți împrăștie minciuni și nimeni nu este responsabil pentru asta. Deschid cortina deoarece nu mai vreau ca oamenii să fie păcăliți.”. 

 

 

Fenomenul fake news: inofensiv sau problemă de viață și de moarte?

 

Se presupune că viața reală ar trebui să determine ce se scrie în media. De prea multe ori, însă, se întâmplă exact invers! Povești născocite (fake news) sunt răspândite masiv în presă și ajung să aibă impact în viață reală. Impact care de altfel, nu e deloc neglijabil.

 

Vorbim despre reputații distruse, companii ruinate, oscilații în piața de capital, opinii publice formate/ remodelate.

 

Ryan spune că și el a trăit cu impresia că poveștile născocite pot maxim să rănească sentimente sau să-i facă pe oameni să-și piardă timpul, nicidecum să omoare pe cineva. Asta până la proba contrarie: cazul lui Terry Jones a dus la 27 de morți și 40 de răniți! (află mai multe la pagina 51: „Un adevărat nebun care hrănește monstrul”, Crede-mă, te mint).

 

 

Știrile false se răspândesc cu 70% mai rapid decât cele reale, mai ales cele politice.

 

Există un studiu recent în revista „Science” (The spread of true and false news online), care a demonstrat statistic că știrile false sunt mult mai răspândite decât cele veridice.

 

MULT MAI RĂSPÂNDITE! Mai exact cu 70%!

 

Las statistica să vorbească de la sine.

 

 

 

 

(F) A histogram of the total number of rumor cascades in our data across the seven most frequent topical categories. (O histogramă a cascadelor de zvon din cele 7 categorii de actualitate)

 

 

Ce e interesant de înțeles din acest studiu este faptul că, deși manipulatorii media lansează știri false pentru a se îmbogăți, ei nu sunt singurii vinovați. Amploarea fenomenului de fake news (sau a „monstrului”, așa cum îl numește Ryan), este alimentat cu generozitate de către noi, utilizatorii.

 

 

Plecând de la studiul The spread of true and false news online, Katie Langford, jurnalistă la revista Science, a accentuat ideea că principalii vinovați suntem chiar noi, utilizatorii.

 

 

Mulți au dat vina pe roboții care se ocupă de algoritmul platformelor precum Twitter, care generează știri într-o proporție sau alta, în newsfeed-ul nostru. Studiul discreditează această idee, demonstrând că roboții afișează, inițial, știri aleatorii. Problema este că, dacă foarte mulți oameni distribuie știri mai degrabă „picante”, „senzaționale”, roboții vor înțelege la un moment dat că asta îi interesează pe oameni, așa că asta le vor oferi!

 

 

Toți cred în experți și cu toții se cred experți.

 

Cu toții avem încredere în experți. Dar ce ne facem când prea mulți se dau experți? Nu mă refer aici la multitudinea de cetățeni care își susțin cu înfocare opiniile de ordin politic, fără să știe care-i diferența dintre democrația socială și democrația liberală, deși ar fi un subiect interesant.

 

Mă refer la ceva aparent mai banal de atât: experții citați în articole.

 

Ryan Holiday este astăzi un nume cunoscut la nivel internațional. Cândva însă, lucrurile nu stăteau așa, iar manipulatorul nostru a profitat de acest fapt pentru amuzament și pentru a demonstra ideea enunțată în acest subtitlu. Există o platformă unde jurnaliștii intră și cer experți din diverse domenii, pentru a le da articolelor pe care le scriu un plus de credibilitate. Problema este că în loc de „profesioniști”, ajung să fie citate persoane care n-au habar despre subiectul articolului în care urmează să apară.

 

Săracii urși-jurnaliști, păcăliți de vulpile-manipulatori, nu? Ei, nu e chiar așa. Jurnaliștii sunt CONȘTIENȚI că nu au de a face cu adevărați experți, doar că NU LE PASĂ. Nu le pasă pentru că nici publicul nu pare să fie interesat de acest aspect.

 

 

Ryan Holiday: barcagiu, angajat la Burger King sau manipulator media?

 

Ryan Holiday, până să fie recunoscut ca fiind un strateg de marketing, scriitor și antreprenor, a fost, conform unor posturi de știri: „expert în probleme de insomnie”, „expert în bărci”, într-un articol despre cum să-ți pregătești barca pentru venirea iernii, personaj într-o întâmplare jenantă petrecută la birou și, cireașă de pe tort, angajat Burger King asupra căruia cineva a strănutat cu putere, fără a pune mână la gură.

 

Aceste povestioare inventate nu afectează pe nimeni, ce-i drept. Cui îi păsa că Ryan n-are nicio treabă cu bărcile și insomnia, ori că nu a lucrat niciodată la Burger King? Corect, sunt minciuni inofensive, povestioare inventate de jurnaliști pentru a-și „delecta” cititorii.

 

Să recunoaștem, de câte ori am verificat sursă unei asemenea citări? Eu una, până să citesc această carte, cred că niciodată.

 

E ca atunci când vezi un studiu efectuat de renumiții cercetători britanici:

 

Găinile sunt mai inteligente decât copiii de 1 an”,

 

Află cum îți poți încărca bateria telefonului cu ajutorul urinei”,

 

Cercetătorii britanici au aflat în sfârșit ce e în mintea femeilor!

 

Da, sunt studii pe bune, nu le-am inventat eu acum.

 

Și te întrebi cam cât de tare s-au plictisit acești stimabili cercetători până să își pună asemenea probleme de interes național. Dar ai fost vreodată curios să afli cine sunt acești cercetători?

 

 

Dacă acest experiment inofensiv relevă de fapt ușurința cu care putem fi mințiți de „experți”?

 

Sigur, nimeni nu ar fi stat să verifice dacă acel presupus angajat Burger King chiar lucrează acolo, știrea era neimportantă, nu afecta pe nimeni.

 

Problema este că publicul s-a obișnuit să aibă aceeași atitudine naivă și față de subiecte cruciale.

 

Din păcate, unii formatori de opinie abia cunosc bazele subiectelor pe care le discută. Vedem asta foarte des în televiziune, unde, declanșarea unui eveniment major îi aduce pe micile ecrane pe unii comentatori care se ceartă între ei de dragul ratingului, de la teme mondene, sociale, până la teme politice.

 

Aici intervine o problemă cu adevărat gravă, când opiniile care generează voturi provin de la oameni fără baze teoretice solide.

 

 

Crede-mă, tocmai te-am mințit!

 

În primul rând, îmi cer scuze că am fost nevoită să fac asta. Te-am mințit!

 

Da, chiar te-am mințit și nu îmi stă în fire dar îți promit că am făcut-o pentru un scop oarecum nobil.

 

 

Mai sus, am menționat două studii din revista Science. Recomand revista Science ca sursă de articole științifice, întrucât studiile pe care le veți găsi acolo sunt bine documentate și scrise de specialiști adevărați. Studiile sunt reale, dar am menționat-o la un moment dat pe Katie Langford.

 

 

 

Katie este o actriță australiană, premiată recent cu Globul de Aur pentru cea mai bună actriță de televiziune-dramă, decernat la Hollywood. Presupun că viața de actriță la Hollywood nu prea îți permite să scrii articole științifice, să faci studii etc.

 

 

 

 

Astfel, Katie Langford nu coincide cu Katie Langin, autoarea reală a articolului. Uite, îți las aici link-ul către articol, dacă nu mă crezi.

 

Stai liniștit, nu ești singurul care s-a lăsat păcălit.

 

Oricum, nu te afecta cu nimic să citești un nume similar, pe care oricum nu cred că intenționai să-l memorezi. Chiar nu e atât de important!

 

Ce te rog însă, este să conștientizezi că este ușor să te lași manipulat.

 

Nu îți recomand ca de acum să pierzi timp aiurea și să verifici toate sursele care îți ies în cale. În schimb, ar fi util pentru tine și pentru cei din jurul tău dacă le-ai verifica măcar pe cele care au o miză mai mare, sau pe care vrei să le împărtășești cu alții.

 

Nu poți convinge pe cineva de o idee, dacă te bazezi în argumentările tale pe studii cu autori falși, ți-ai pierde credibilitatea în fața celorlalți.

 

 

Atenție! După ce vei citi această carte, vei vrea să te deconectezi de la anumite surse de știri.

 

Alertele sau notificările te întrerup de cel puțin câteva zeci de ori pe zi. A devenit un instinct să ne verificăm telefonul, dar această practică ne fură din timpul de a cărui lipsă ne plângem constant.

 

Dacă am putea crea o barieră între noi și știrile „DE ULTIMĂ ORA”, pe care „TREBUIE NEAPĂRAT” să le afli „CHIAR ACUM!”, ne-am putea concentra mai mult pe obiective mai importante decât cel de a ști ce se mai întâmplă prin lume. Mai ales că această informare este cât se poate de relativă. În timp ce noi aflăm ce mai e nou, alții fac bani din fiecare click pe care îl oferim cu atâta generozitate, că doar e gratis.

 

 

Click-urile nu costă bani, dar ne costă timp!

 

Poate veți spune că un click nu ne răpește decât o secundă, dar ne limităm noi la unul singur? Aproape niciodată. Asta pentru că site-urile sunt construite în așa fel încât să petrecem cât mai mult timp dând „scroll”, dintr-o știre senzațională într-o știre și mai senzațională.

 

 

 

 

 

În media nu mai contează calitatea, ci cantitatea

 

Cândva existau 2-3 ziare care îi anunțau pe oameni care sunt evenimentele principale ale zilei. Nu zic că era mai bine așa, întrucât acele ziare se aflau sub influența conducătorilor de stat. Sigur că e de preferat să avem internetul la dispoziție, să avem mii de surse care pot fi verificate, dar această variantă este preferabilă doar în condițiile în care suntem capabili să discernem cât de cât un produs media veridic de unul complet fals.

 

Un click este un click și o vizualizare este o vizualizare. Unui blogger nu îi pasă cum le obține. Șefilor lor nu le pasă. Pur și simplu le vor.

 

Oricine poate posta o știre falsă, știre care poate ajunge virală și poate genera venituri considerabile. Din cauza acestei accesibilități, aproape oricine poate contribui la manipulare, iar barierele morale au fost aproape eliminate.

 

E mai ușor să scrii 10 știri false pe zi care să genereze mulți bani, decât să alcătuiești conținut de calitate, documentat și veridic, care necesită mai mult efort și nu generează un venit mare, comparativ cu tabloidele.

 

Dacă intenționezi să faci parte din această industrie, îți sugerez să nu alegi calea ușoară, ci s-o alegi pe cea morală. Iar în calitate de consumator de produse media, îți recomand să fii mai sceptic când citești ceva pe internet (încearcă totuși să nu ajungi paranoic), să te documentezi mai mult și să nu contribui și tu la răspândirea masivă a știrilor false! Pentru că nu merită să renunți la moralitatea și la credibilitatea ta, pentru bani.

 

Dacă vrei să afli mai multe despre toate aceste lucruri, citește cartea „Crede-mă, te mint”. 

 

 

 

Alege formatul preferat și comandă titlul „Crede-mă, te mint!” de Ryan Holiday

 

carte-tiparitacarte-audioeBook-limba-romanaaudio-downloud

Leave a Comment