Stăpâniți forța gândului?

Stăpâniți forța gândului?

17.07.2017

Concepută asemeni unei colecții de cugetări care vă pot inspira pentru a găsi răspunsuri la unele dintre cele mai importante întrebări care macină existența, „Cum gândește omul” de James Allen rămâne la fel de actuală și după mai mult de un secol de la publicare.

 

Ideea de bază a volumului este faptul că tot ceea ce realizează oamenii și ceea ce nu reușesc să realizeze este rezultatul direct al propriilor gânduri. Puterea și slăbiciunea unui om, puritatea și impuritatea sunt numai ale lui și nu pot fi modificate decât de el, niciodată de către altcineva. Condiția sa îi aparține. De asemenea, suferințele și bucuria evoluează din el însuși. Modul în care gândește îl face să fie el însuși.

 

Pornind de la această premisă, un om puternic nu îl poate ajuta pe unul slab, decât dacă acesta din urmă dorește acest lucru. Omul slab trebuie să devină la rândul lui puternic. Trebuie, prin eforturile sale să își dezvolte puterea pe care o admiră la alții. Nimeni altcineva, în afară de el însuși, nu îi poate modifica condiția.

 

Pentru orice lucru trebuie depus efort, și atunci vor exista și rezultate. Rezultatul va fi pe măsura efortului. Șansa este doar un concept prin care ceilalți încearcă să explice derularea evenimentelor, atunci când nu sunt conștienți de truda făcută pentru atingerea roadelor. Darurile, puterea, proprietățile materiale, intelectuale și spirituale sunt fructele eforturilor. Viziunile pe care le venerați în mintea dumneavoastră, idealurile ce vă dăinuie în suflet, prin ele vă construiți viața și veți deveni ceea ce vă doriți.

 

Oamenii nu atrag ceea ce vor, ci ceea ce sunt. Fanteziile lor, ambițiile devin frustrări la fiecare pas, dar gândurile lor cele mai intime se hrănesc cu propria lor sevă, pură sau impură. Omul este legat numai de el însuși; gândurile și acțiunile sunt gardienii destinului – care încarcerează; ele sunt, de asemenea și îngerii – care eliberează omul, prin care acesta devine nobil.

 

Suferința este întotdeauna efectul gândurilor negative. Este un indiciu că individul nu este în armonie cu el însuși, cu legea firii sale. Unica și suprema utilizare a suferinței este de a purifica, de a arde tot ceea ce este nefolositor și impur.

Suferințele prin care trece un om sunt rezultatul lipsei sale de armonie mentală.

 

Omul începe să fie o ființă umană atunci când încetează să se plângă și să insulte și începe să caute corectitudinea care să-i echilibreze viața. Atunci când își adaptează mintea la factorul variabilității, când încetează să-i acuze pe alții pentru condiția sa, își construiește el însuși gândurile; când încetează să dea cu piciorul circumstanțelor și le folosește pentru a grăbi procesul și când își descoperă puterile și posibilitățile ce se află înlăuntrul său.

 

Gândurile bune sau rele își produc rezultatele asupra caracterului și circumstanțelor. Un om nu își poate alege în mod direct circumstanțele, dar își poate alege gândurile, și astfel indirect și singur își modelează contextul. Natura sau divinitatea, indiferent cum doriți să o numiți, îl ajută pe fiecare om să își satisfacă gândurile pe care le încurajează cel mai mult, și oportunitățile apar datorită gândurilor bune sau rele.

 

Corpul este servitorul minţii. El se supune operaţiunilor minţii, fie că acestea sunt alese în mod deliberat sau exprimate automat. La porunca gândurilor nelegiuite, corpul se cufundă iute în boală şi ruină; la ordinul gândurilor vesele şi frumoase, se înveşmântează în tinereţe şi frumuseţe.

 

Cu alte cuvinte suntem responsabili în mod direct de destinul nostru, de tot ceea ce acceptăm să ne înconjoare, de modul în care ne simțim și în care interacționăm cu ceilalți.

 

Profunda analiză spirituală realizată în secolul trecut de către James Allen în „Cum gândește omul” demonstrează că o viaţă conformată legii iubirii poate fi remediul pentru tristeţile şi suferinţele îndurate de către fiecare.

 

Leave a Comment