„Lasă-ţi viaţa să vorbească! : Cum să asculți de glasul vocației” de Parker J. Palmer

„Lasă-ţi viaţa să vorbească! : Cum să asculți de glasul vocației” de Parker J. Palmer

14.07.2016

Cartea Lasă-ţi viaţa să vorbească! Cum să asculți de glasul vocației (Let Your Life Speak: Listening for the Voice of Vocation) de Parker J. Palmer, tradusă pentru prima oară în limba română de Dana Dobre la editura ACT și Politon, este o lectură interesantă din care aflăm importanța descoperirii propriei vocații.


Cu înțelepciune, compasiune și un umor blând, scriitorul Parker J. Palmer ne invită să ascultăm de dascălul nostru interior și să-i urmăm sfaturile, focusate pe sentimente, dar și pe un scop precis. Povestind întâmplări marcante din propria viață, dar și din a altora, ce au avut un impact major asupra lui, scriitorul împărtășește revelațiile dobândite în perioadele decadente, de depresie, dar și pe cele din vremurile de împlinire și bucurie, deschizând, astfel, o nouă cale de a ajunge către vocația autentică, pentru toți cei care sunt în căutarea adevăratei chemări din viața lor.


Încă din partea introductivă, aflăm de la scriitor că fiecare capitol din această carte a apărut inițial în alte publicații, sub formă de eseu, de-a lungul ultimului deceniu. Acesta a rescris toate eseurile, scopul fiind, evident, să realizeze o carte adevărată ‒ nu doar o colecție de articole despre vocație, ci o explorare coerentă a subiectului care ne preocupă pe mulți dintre noi mare parte din viață.


Cartea însumează 176 de pagini, și este excelent structurată și ușor de lecturat. În decursul celor 6 capitole, Parker J. Palmer provoacă cititorul să asculte literalmente viața.


Cum?

  • explorează căile prin care omul își poate redescoperi autenticitatea 
  • descifrează profunzimea experiențelor întunecate 
  • încurajează suferința, deoarece aceasta vine odată cu o înțelepciune lăuntrică profundă
  • sugerează metafora sezoanelor, potrivit căreia viețile noastre sunt precum eternul ciclu al anotimpurilor, încurajând cititorul să le accepte pe toate ‒ și să afle în toate oportunități de dezvoltare.


Această carte nu ne dezvăluie cum să descoperim ceea ce suntem, ci cum să acceptăm ceea ce am putea deveni. Vorbește despre dezvăluirea căii lăuntrice din noi. Palmer este ferm în indicațiile sale, exprimându-se cât poate de hotărât și profund, încurajând reflectarea profundă asupra subiectului „vocație”.


Ce este, de fapt, vocația?

 

Cuvântul vocație își are rădăcina în termenul latinesc pentru „voce”. Vorbim aici despre mult mai mult decât selectarea unui job, a unei cariere din multiplele opțiuni prezentate unui candidat ca viabile pentru viitorul său. Găsirea unei vocații implică un proces de muncă interioară, menit să reamintească de scopul nostru fundamental. Palmer înțelege aceasta ca fiind și o cale de a deservi și întregii comunități din care facem parte, într-un mod prin care nu doar să ne folosim de aptitudinile noastre ci, în egală măsură, să integrăm părțile personalității noastre pozitive și negative în tot acest proces.


Scriitorul sugerează să „pășim” în profunzimea gândurilor și a sentimentelor noastre și să ne explorăm veleitățile native, privite din punctul de vedere al inimii noastre și mai puțin din cel al minții. Sfatul său este creat să prevină crezurile depășite cu privire la vocație care întăresc un „sine fals”, reprezentând speranțe pe care alți le-au considerat ca fiind utile.


În spatele acestei înțelegeri a vocației se află un adevăr pe care egoul nu vrea să-l audă, deoarece îi amenință teritoriul: toată lumea are o viață diferită de cea a „eu”-lui conștiinței zilnice, o viață ce încearcă să trăiască prin „eu”-l care-i este un punct de referință de neclintit.


Palmer scrie:

vocația „nu e un scop de atins, ci un dar de primit. Descoperirea vocației nu înseamnă să mă târăsc spre un trofeu pe care aproape că îl pot atinge, ci să accept comoara adevăratului sine pe care-l posed deja. Vocația nu vine de la o voce „de undeva, de-acolo” care mă convoacă să devin ceva ce eu nu sunt. Ea vine de la o voce „de-aici, dinăuntru”, spunându-mi să fiu persoana care m-am născut să fiu, să-mi împlinesc individualitatea originală ce mi-a fost dăruită la naștere de Dumnezeu.


Sfatul „Lasă-ți viața să vorbească” ar putea să fie dificil de urmat deoarece, încă din primele zile de școală, suntem învățați să ascultăm de oricine și de orice, numai de noi înșine nu, să deprindem viața de la oamenii și figurile de autoritate din jurul nostru.

 

Comandați aici cartea „Lasă-ți viața să vorbească” de Parker J. Palmer, în format tipărit

 

Sau aici, în format eBook

 

Leave a Comment