Bestsellerul american ”Nu ceda, nu renunța” (”Don’t give up, don’t give in”) scris de unul dintre eroii celui de-Al Doilea Război Mondial și fost olimpic, Louis Zamperini, împreună cu scriitorul David Rensin, este noul titlu apărut la Editura Act și Politon în format tipărit și pdf, în traducerea Roxanei Marin. Povestea lui a inspirat pe toți cei care au citi cartea sa, inclusiv pe actrița Angelina Jolie, care a regizat filmul biografic ”Unbroken”, lansat în 2014.
Cum ajungi să-ți păstrezi sănătatea mintală și să mergi mai departe după ce viața îți așterne în cale încercare după încercare, fiecare mai grea și mai traumatizantă decât cea dinainte? Mai mult, cum mergi mai departe și nu numai că reușești să îți clădești o viață adevărată, plină de iubire și de satisfacții, dar îți și lași amprenta asupra celor din jur, schimbând destine și aducând bucurie în viețile altora, inspirând și motivându-i și pe alții să devină mai buni?
Fiul unor imigranți italieni, Zamperini a copilărit în sărăcie, în sudul Californiei. Un adevărat derbedeu pus pe rele, mereu în conflict cu poliția, cu școala și cu părinții, Zamperini a descoperit de timpuriu cât de mare este impactul pe care îl pot avea sprijinul și iubirea atunci când te-ai abătut de la calea cea dreaptă. Grație susținerii fratelui său pentru nou-descoperitul talent în atletism și unei voințe de nebănuit, Zamperini a atins fulgerător culmile gloriei, ajungând să participe la Jocurile Olimpice din 1936, unde a fost remarcat chiar de Hitler. Dar începutul celui de-Al Doilea Război Mondial l-a catapultat rapid într-o lume a violenței care avea să-l poarte prin aventuri de neimaginat - prăbușirea unui avion, plutirea în derivă în apele nesfârșite și înțesate cu rechini ale Pacificului și o perioadă brutală de captivitate într-un lagăr de război japonez, unde a îndurat torturi și umilințe de neînchipuit.
Reîntors acasă și confruntându-se cu propriii demoni, marcat de sechelele lăsate în urmă de război și suferind de sindromul de stres posttraumatic, Zamperini și-a găsit pacea și alinarea, grație soției sale Cynthia, în universul credinței, înțelegând că iertarea este tămăduitoare, și deci nu-ți poți trăi cu adevărat viața până ce nu-i ierți pe cei care te-au rănit, ori ți-au provocat suferință, acceptarea fiind singura cale spre mulțumire. Dar, mai mult decât atât, el a decis să profite de experiențele lui, și îndeosebi de învățămintele pe care le-a tras din acestea pentru a-i ajuta și îndruma și pe alții, ținând prelegeri și discursuri de-a lungul vremii și punând bazele unei tabere pentru tinerii cu probleme, Victory Camp.
Citind această carte, ne dăm seama că felul în care alegem să privim și să înțelegem încercările și greutățile pe care ni le pune dinainte destinul ține numai și numai de noi. Noi singuri putem decide ce învățam din acestea și în ce măsură le permitem să ne schimbe. Confruntat cu adversități după adversități, Zamperini ar fi putut să renunțe, să se dea bătut de o mie de ori. În schimb, el a ales să vadă fiecare neșansă ca pe o provocare pe care era determinat să o depășească: ”Câteodată, ceea ce percepem drept o pierdere în final se dovedește a fi un câștig, iar uneori un câștig este o pierdere. Încerc să nu mă grăbesc să judec nicio situație, preferând în schimb să am răbdare și să privesc în perspectivă, pentru că sunt de părere că, în final, toate lucrurile vor merge spre bine.”
Redactor: Lavinia Vasile
 |
 |
 |
 |