Sclavia moderna impachetata frumos in iluzia libertatii

Sclavia modernă . . . împachetată frumos în iluzia libertăţii

Admin ACT si Politon 30.04.2018 0 Comentarii

Acum sute de ani libertatea însemna să ai în proprietate pământ, să-l munceşti pentru a-ţi putea întreţine familia.

Lipsa libertăţii presupunea să munceşti pentru alte persoane fără ca tu să ai ceva al tău. Puteai fi vândut, puteai fi bătut şi tu nu aveai ce să faci.

 

În ziua da astăzi ne numim oameni liberi, dar nu avem pământul nostru (a se citi scop/afacere) ci îl muncim pe al altora.

 

Nu suntem vânduţi, dar suntem daţi afară de la locul de muncă pentru că patronului nu ii place moaca noastră (există astfel de cazuri).

 

Nu suntem bătuţi (vreau să cred că nu există astfel de situţii), dar se aruncă în noi cu fel şi fel de cuvinte.

 

Este adevărat că avem dreptul la vot, avem libertatea de exprimare, avem dreptul să ne apărăm (apelând la justiţie), dar de foarte multe ori renunţăm la acestea, fie pentru că nu credem că putem schimba ceva, fie pentru că ne considerăm mici şi fără vreo putere.

 

Deci cum e diferită sclavia de acum sute de ani, de cea de acum?

 

 

Suntem acum cu adevărat liberi?

 

 

Am putea fi, dar . . . 

 

Ne-am dat libertatea pe acceptare socială. Ne este frică să fim noi înşine pentru a nu fi marginalizaţi, aşa că mergem împreună cu restul pentru a ne integra.

 

Fugim de singurătate şi tânjim după siguranţă atât de mult încât am schimbat sensul libertăţii. Libertatea nu mai înseamnă să fim stăpânii propriilor alegeri în fiecare moment, ci doar alegerea unei „capsule” în care să trăim închişi.

 

Aceste capsule au etichete precum:

„[ . . . ]” – religia pe care o avem;

„[ . . . ]” – echipa pe care o susţinem;

„[ . . . ]” – muzica pe care o ascultăm;

„[ . . . ]” – ţara din care provenim.

Cu timpul aceste „capsule” intră în conflict, nasc ură şi invidie şi ajungem să luptăm în numele a ceva ce nu suntem, ci doar ne identificăm.

 

Ne călcăm integritatea în picioare, uităm cine suntem cu adevărat şi apoi ne mirăm că nu suntem fericiţi. Păi cum putem fi dacă nu avem un raspuns la întrebarea: „Cine sunt eu şi ce este important pentru mine?”

 

Dacă nu lucrăm pentru a ne defini propriul caracter şi ne trăim viaţa ca nişte sclavi ai impulsurilor şi imitaţiei.

 

Nu suntem captivi în lanţuri dar suntem înlănţuiţi de reguli şi aşteptări.

 

Suntem liberi ca naţiune, dar nu suntem liberi ca indivizi.

 

Îi învinovăţim pe alţii pentru eşecurile noastre şi ne străduim din răsputeri să evităm asumarea responsabilităţii.

 

Un om liber îşi asumă responsabilitatea pentru ceea ce face sau nu face, pentru ceea ce este sau nu este, pentru ceea ce are sau îi lipseşte.

 

Ni s-a oferit libertatea pe tavă şi o folosim pentru a evita disconfortul, pentru a ne ascunde de frici, pentru a evita munca. Nu înţelegem, sau poate nu vrem să înţelegem, că libertatea adevărată presupune exact contrariul, să ieşim din zona de confort pentru a ne dezvolta, să ne înfruntăm fricile pentru a le depăşi, să muncim pentru a ne realiza visurile.

 

Fricile pe care nu le înfruntăm devin limitele noastre.

 

Acum avem posibilităţi nenumărate dar suntem încătuşaţi de frică.

 

Irosim cel mai de preţ lucru pe care îl avem, timpul, o resursă limitată (deşi, de multe ori, ne comportăm ca şi cum nu ar fi aşa), pe ceva ce nu ne dorim:

- Spunem „nu” de prea puţine ori.

- Ne punem propriile dorinţe pe planul doi pentru a avea grijă de ale altora.

- Ne folosim timpul pentru lucra la visurile altora.

- Foarte rar ne petrecem ziua făcând ceea ce ne aduce fericire în suflet.

 

Ceea ce facem cu fiecare secundă din timpul nostru ne defineşte viaţa şi implicit starea de fericire.

 

De asta depinde adevărata LIBERTATE. Suntem stăpânii propriului nostru timp dar alegem să îl punem în slujba celorlalţi. Nu facem asta pentru că suntem liberi, asta este doar o iluzie a libertăţii. O facem pentru a ne bandaja rănile emoţionale şi pentru a ne hrăni dependenţele.

 

Mare atenţie să nu cazi în extrema cealaltă, în care, sub pretextul „fac doar ce vreau”, Îţi încalci promisiunile, NU întinzi o mână de ajutor unei persoane care chiar are nevoie, sau găseşti o scuză bună pentru a lenevi.

 

Revin cu întrebarea: „suntem cu adevărat liberi?

Nu suntem, dar putem fi! De data aceasta nu este nevoie de o luptă fizică, ci de o luptă interioară.

 

Libertatea este un drept, dar nu este o obligaţie.

 

 

Tu ai curajul de a trăi o viaţă liberă?

 

Întâmpină-ţi viaţa cu deplină putere şi prezenţă

Recuperează-ţi agenda

Învinge-ţi demonii

Avansează abandonându-te

Practică bucuria şi recunoştinţa

Nu-ţi încălca integritatea

Amplifică iubirea

Inspiră măreţia

Încetineşte timpul

 

Învaţă să faci toatea astea din cartea „Manifest pentru motivaţie”, şi vei putea spune cu mâna pe inimă că eşti un om cu adevărat liber.

 

Încă nu s-a gasit cine să-ţi dea un șut puternic în fund pentru a te propulsa în faţă? Dorinţa ta de a face schimbări, pentru a avea viaţa mult dorită, nu este suficient de puternică?

 

Atunci această carte este soluţia, o carte care te va trezi la realitate, te va face conştient, te va învăţa ce să faci pentru a porni pe drumul libertăţii.

 

 

 

 

Manifest pentru motivație” de Brendon Burchard

 

Ştii acel tip de energie şi entuziasm pe care, cu siguranţă, l-ai trăit în timpul unui seminar?

Ştii acea senzaţie pe care o ai când vorbeşte persoana care prezintă seminarul?

Simţi că poti realiza tot ce îţi pui în minte, că poţi depăşi orice obstacol şi poţi ajunge acolo unde îţi doreştii să fii.

Pe lângă sentimentul că eşti de neclintit vei găsi răspunsul la întrebarea „cum fac?” şi vei descoperi cum funcţionează întreg procesul. 

 

Dacă această carte ar fi avut alt titlu atunci aş fi spus că este un adevărat manifesc pentru motivaţie, dar nu mai este nevoie să o fac.

Leave a Comment