Școala vieții oferă analize economice, politice și sociale percutante, în urma unei vieți incitante a autorului, trăite la cote maxime, bazată pe o curiozitate neobosită de a experimenta și de a înțelege lumea din jurul său.

Pe Wall Street oamenii câștigă mulți bani atunci când piața este în creștere, însă în condiții normale câștigurile sunt mult mai greu de obținut. Persistența și perseverența sunt absolut necesare pentru supraviețuire, dar la fel este și judecata. „Am pus piciorul pe Wall Street la începutul unui deceniu care avea să se dovedească cel mai îngrozitor din istoria pieţei. Prăbuşirea indicelui Dow în 1970 era cea mai rea din anii 1930 încoace. Am lucrat doi ani ca analist la trei firme diferite înainte să fiu angajat în acel an de Arnhold & S. Bleichroeder, o veche firmă germano-evreiască de investiţii, de cel mai înalt calibru. (Gerson von Bleichroeder fusese bancherul lui Bismarck)”

Autorul audiobookului spune că pe Wall Street este nevoie de curiozitate pentru a reuși. Dar și scepticism. Nu puteți lua de bune vorbele nimănui. Trebuie să cercetați totul singuri; să dovediți totul singuri. Fiecare sursă trebuie explorată. O sută de oameni pot să intre într-o cameră, dar numai 3 sau 4% dintre ei vor ieși de acolo și vor emite judecata corectă.

La mijlocul anilor 1970, piețele erau groaznice, merseseră prost ani la rând și aveau să meargă prost în continuare. În 1964, indicele Dow Jones încheiase anul la 800 și, în 1982, avea să se afle tot la 800, după 18 ani de inflație record.

La acea vreme, fondurile speculative erau puține și vindeau în lipsă, aceasta fiind una din modalitățile prin care ele își acoperă miza, un lucru relativ puțin cunoscut. Majoritatea oamenilor cumpără și vând pentru a face profit. Vânzarea în lipsă inversează procesul prin care se obține profitul. Se vinde mai întâi, cu 25 de exemplu, și se cumpără apoi cu 10. Dar cum o puteți vinde dacă nu o dețineți? Împrumutați valoarea de la cineva. Vânzarea în lipsă este indispensabilă pieței. Îi conferă lichiditate și stabilitate. Piața are nevoie atât de vânzători cât și de cumpărători. Fără vânzători, prețurile pot exploda, iar fără cumpărători, prețurile se prăbușesc. Vânzarea în lipsă nu este pentru jucătorul obișnuit de pe Wall Street. Cere ceva mai multe informații și doar cei bine informați ar trebui să aplice.

Uneori, a pierde totul, poate fi o experiență benefică, fiindcă vă învață cât de mult nu știți. Dar dacă vă puteți reveni după un eșec sau două, sunt șanse mari să aveți mai mult succes pe termen lung. Jim Rogers spune că peste jumătate din oamenii din SUA au bani investiți pe piață și este surprinzător cât de puține știu mulți dintre ei, cât de numeroși sunt cei care nu știu ce fac.

Modul în care deveniți un investitor de succes este investind numai în acele lucruri despre care aveți multe cunoștințe. Fiecare se pricepe la ceva anume. Spre exemplu, dacă sunteți pasionați de mașini, informați-vă cât de mult puteți cu privire la industria auto. Citiți mai mult despre ceea ce se întâmplă în acest domeniu, ce anume este nou.

Asia

De când s-a mutat în Asia, povestește Jim Rogers în acest audiobook, nu mai concepe o eventuală întoarcere la New York. Și Orientul, spune el, va avea probleme, așa cum se întâmplă întotdeauna cu societățile în ascensiune spre putere și glorie. Statele Unite au supraviețuit multor obstacole în cursul ascensiunii lor la putere, trecând printr-un război civil, mai multe crize economice, abuzuri privind drepturile omului, un eșec al statului de drept, masacre și corupție politică. În Asia, există un dinamism ce în Statele Unite nu se mai regăsește. New York-ul este capitala economică și culturală a ceea ce reprezintă acum cea mai mare națiune datornică a lumii, cea mai mare națiune datornică din istoria lumii. Cele mai multe națiuni creditoare sunt în Asia. China, Japonia, Taiwan, Coreea de Sud, Singapore, Hong Kong – acolo se află dinamismul și energia. Rata de economisire și investiții a acestor țări este mare.

Rogers spune că în Asia simte că face parte dintr-un loc care progresează. Faptul că sistemul de învățământ din Singapore este printre cele mai bune din lume, a cântărit mult în decizia familiei sale de a se muta acolo. . Doar 12% dintre singaporezi locuiesc în reședințe private, iar 88% stau în apartamente HDB (apartamente oferite de către Comisia pentru Locuințe și Dezvoltare). Guvernul a realizat că pentru a construi o societate stabilă, este necesar să ofere cetățenilor săi o miză în acea societate. În acest scop, s-a mobilizat să ofere locuințe pentru toată lumea. Economia s-a dezvoltat rapid. Locuințele HDB sunt mult mai elaborate decât cele construite în urmă cu 45 de ani. Unul dintre secretele succesului statului Singapore constă în rata sa ridicată de economii și investiții. Toți economisesc și investesc pentru viitor, așa cum se întâmplă în multe țări din Asia. În Singapore, economisirea este obligatorie, fiecare este solicitat să contribuie cu 20% din venitul său la Fondul Central de Economii.

„Dacă erai deștept la începutul secolului XIX, te mutai la Londra. Dacă erai deștept la începutul secolului XX, te mutai la New York. Dacă ești deștept la începutul secolului XXI, te muți în Asia.” (Jim Rogers)

Singapore are un succes uimitor. A acumulat multă experiență și bogăție, încât, spune Rogers, „nu îl pot vedea pierzându-le în timpul vieții mele decât dacă s-ar face unele greșeli grave.”

Profesorul Rogers

Jim Rogers a predat un curs postuniversitar, ca profesor asociat, fără să aibă vreo experiență asemănătoare până în acel moment. Le-a spus studenților așa: „Vă voi preda acest curs ca și când ați lucra pentru mine. Sunt directorul de cercetare, directorul de investiții, la un fond, și voi veți fi analiștii mei. Vă voi da companii pe care să le analizați să vă voi învăța cum să faceți acest lucru.” „Postul de profesor titular este, în cel mai rău caz, locul unde își găsesc refugiul profesorii incompetenți. Mediul universitar american este controlat de cadrele universitate titulare. Acestea fac cercetare; merg la bibliotecă. Majoritatea nu o vor spune, dar studenții care vin la ei, pentru că fie au nevoie de ajutor suplimentar, fie se plâng de notele lor sau trimit lucrări care trebuie notate, sunt un impediment în calea a ceea ce ei consideră a fi adevărata muncă a unui profesor universitar.”

Probleme economice mondiale

SUA este una dintre puținele țări care impune taxe pe bază de cetățenie, nu de rezidență. Dacă cineva renunță la cetățenia americană, se presupune că o face din motive fiscale, și astfel, trebuie plătită o taxă de expatriere, calculată în funcție de valoarea activelor persoanei respective.

Rogers abordează și problema Greciei. Politicienii de la Atena consideră că desprinderea de zona euro este soluția cea mai ușoară. Dar acest lucru ar fi o greșeală. La început va exista un entuziasm debordant, drahma se va tranzacționa la un preț atât de mic încât țara se va bucura de un bilanț comercial cu mult mai bun, însă valoarea netă a fiecăruia se va prăbuși. Nimeni nu va avea încredere în acea valută sau în greci. Nimeni nu le va împrumuta bani sau nu va investi acolo.

Lumea a trecut prin perioade de panică financiară, prin dezastre financiare, de la începutul istoriei. Nu este confortabil. Se întâmplă. Și lumea supraviețuiește. În 1966, Japonia a trecut printr-o zguduitoare cădere. Fiecare broker de acțiuni din Japonia a dat faliment. Fiecare broker! Dar în următorii 25 de ani, Japonia s-a bucurat de un succes fenomenal, pe care nu l-a întrecut nicio țară în a doua jumătate a secolului XX.

La începutul anilor 1990, Suedia, cu o bulă similară celei americane, s-a confruntat cu propriul colaps. Dar guvernul s-a abținut să acorde asistență financiară de urgență tuturor. Mulți oameni au ajuns faliți, fiind o perioadă extrem de grea de 2-3 ani. Dar de atunci, Suedia și-a revenit, s-a dezvoltat, iar acum are una dintre cele mai solide economii ale lumii. Valuta sa este mult mai puternică decât majoritatea, în parte datorită suferinței îndurate de țară pe parcursul acelei perioade grele. Același lucru s-a întâmplat în 1994 în Mexic și la finele anilor 1990 în Rusia.

„Cei care și-au propus și au încercat să manipuleze piața, nu au reușit niciodată. Nimeni nu are puterea de a nega legile cererii și ofertei. Dar asta nu-i va opri pe politicieni. Cândva, în viitorul apropiat, îi veți vedea instituind controale ale prețului.”

Economia lumii este un sistem de distrugere creativă. Noul capătă forță și înlocuiește vechiul. Automobilul a apărut și a înlocuit calul și trăsurica. Toyota a apărut și a înlocuit General Motors. Televiziunea a apărut și multe lucruri s-au schimbat. Așa merge lumea cum a mers dintotdeauna și cum o va face mereu. În unele părți ale Asiei, prosperitatea este evidentă și, în anumite locuri, prosperitatea a fost precursoarea democrației. În Singapore va fi interesant de văzut dacă prosperitatea își va determina beneficiarii să se opună guvernului.

Chinezii sunt printre cei mai mari capitaliști ai lumii. Jim Rogers este de părere că statul California este mai comunist decât China. „Massachusetts este mai socialist decât China. Am dat de mulți oameni de afaceri cărora le place foarte mult să facă afaceri în China deoarece, odată ce primesc aprobarea nu este atât de greu. Desigur, există constrângeri și există povești de groază. Dar, la modul general, acești oameni ar prefera să facă afaceri în China decât, practic, oriunde altundeva în lume, incluzând aici Coreed de Sud, Europa și, cu siguranță, SUA.”

Nae Alexandru

Nae Alexandru s-a născut pe 23 ianuarie 1977. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1999 la clasa profesorului Mircea Albulescu. De asemenea a absolvit și la Universitatea Media, specializarea – regie film, la clasa prof. Șerban Marinescu.

Din anul 2000 a fost angajat la Teatrul Evreiesc de Stat din București, iar din 2007 este actorul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”.

A fost distribuit în numeroase piese de teatru, din care amintim câteva: „Unchiul Vanea” (de A.P. Cehov); „Micii burghezi” (Maxim Gorki); „Livada de vișini” (A.P. Cehov); „Doctor fără voie” (Moliere).

Nae Alexandru spune că niciodată nu s-a gândit să facă altă meserie decât aceea de actor: „Eram înnebunit după Louis de Funes, imitam perfect orice actor de la Bibanu’ la Jean Constantin, le știam filele pe dinafară…Am terminat facultatea la 22 de ani…să fii actor la 22 de ani e o chestie senzaţională. Mi-am zis că văd eu ce-o să fac. Am plecat, mi-am făcut vacanţa cu iubita deatunci şi m-am întors în toamnă în Bucureşti, acasă. Şi am început să bat la uşile teatrelor. Nu mi-a deschis nimeni nicio uşă. Nu mă ştiţi din facultate? Da, da, vino mâine. Poimâine – vino răspoimâine... de unde? Şi-am ajuns la Horia Popescu, care mi-a zis: dragă, ce săţi dau eu ţie să joci? Eu montez la Naţional, te halesc ăştia pe-aici. La cine-ai terminat? La Albulescu. Aoleo, eu l-am făcut actor pe Albulescu, eu i-am dat să joace. Şi m-a băgat Horia Popescu într-un spectacol, “Moartea unui comis voiajor”, în figuraţie. Ieşeam de sub scenă şi ziceam: sunt colegul fiului dvs. Şi el zicea: bravo, bravo, vă dau voie să vă jucaţi fotbal în spatele casei. Ne duceam în spatele decorului şi băteam mingea. Asta a fost primul meu rol „mare” la Naţional. Şi după aceea am mai colaborat la “În numele trandafirului”, tot în figuraţie. M-am dus apoi la un concurs la Braşov, la Teatrul dramatic, unde era director Mircea Cornişteanu. După concurs m-a chemat în birou şi mi-a zis: bravo, ai luat concursul, dar noi suntem la sfârşitul lui februarie şi te-angajez în septembrie. Şi i-am zis: şi ce fac până-n septembrie? Păi n-am ce să fac cu tine acum, că eu fac doar Gaiţele, distribuţia e făcută, nu am în ce să te bag! Asta e, ne vedem în toamnă. Şi am venit la Bucureşti, mai panicat...” (Nae Alexandru într-un interviu evz.ro)

În colaborarea cu ACT și Politon, Nae Alexandru este naratorul următoarelor cărți audio:

• Dorințe împlinite;
• Școala vieții;
• Cele 7 obișnuințe ale oamenilor extraordinar de eficace;
• EU SUNT Dorințe împlinite;
• O poveste magică;
• Regatul piticilor;
• Am iubit pătimirea;
• Vedenia;
• Urâtul.