Boala mândriei

Boala mândriei

27.10.2017

Nu poti duce o viață bună dirijându-te singur, în primul rând pentru că nu ai capacitatea să faci asta. Mintea este un cosmos atât de vast, de necunoscut, încât nici măcar nu te poți cunoaște singur vreodată. Emoțiile tale sunt atât de schimbătoare și de complexe, încât nu îți poți ordona viata emoțională singur.Poftele tale sunt atât de multe, încât nu ți le poți satisface niciodată singur. Puterile înșelării sinelui sunt atât de profunde, încât rareori ești cu adevărat sincer cu tine însuți.

 

Mai mult, lumea este atât de complexă, iar destinul atât de nesigur, încât niciodată nu poți controla cu adevărat alți oameni sau mediul îndeajuns de eficient pentru a fi stăpânul propriului tău destin. Rațiunea nu este suficient de puternică pentru a construi sisteme intelectuale sau modele care să îți permită să înțelegi cu precizie lumea din jurul tău sau să anticipezi ce va veni.

 

Voința ta nu este suficient de puternică pentru a-ți păzi cu succes dorințele. Dacă ai avea într-adevăr acel tip de putere, atunci hotărârile luate de Anul Nou ar fi duse la îndeplinire. Dietele ar fi urmate. Librăriile nu ar mai fi pline de cărți de self-help. Ai avea nevoie de una singură și te-ar ajuta. I-ai urma sfaturile, ți-ai rezolva problemele de trai, iar restul de acest gen ar fi scos din uz.

 

Să crezi că esți căpitanul propriei tale vieți înseamnă să suferi de păcatul mândriei. 

 

Ce este mândria? În zilele noastre, cuvântul „mândrie” are conotații pozitive. Înseamnă să te simți bine în pielea ta și în privința lucrurilor asociate cu tine. Când o folosim în sens negativ, ne gândim la o persoană arogantă, îngâmfată și egoistă, lăudându-se și mergând țanțoș.

Dar nu acestea sunt cu adevărat esența mândriei. Sunt numai unul dintre modurile prin care se manifestă boala mândriei.

 

Conform unei alte definiții, mândria este să îți construiești fericirea în jurul realizărilor tale, să îți folosești munca drept măsură a propriei valori. Înseamnă să crezi că poți ajunge la împlinire pe cont propriu, condus de propriile eforturi individuale.

 

Această versiune este familiară. Dar există alți oameni mândri care au o încredere scăzută în ei înșiși. Simt că nu și-au atins potențialul. Se simt nedemni. Vor să se ascundă și să dispară, să se piardă în fundal și să își lingă rănile. Nu îi asociem cu mândria, dar la rădăcină suferă de aceeași boală. Încă leagă fericirea de realizare; singura diferență e că își dau nota 5, în loc de 10 cu felicitări. Tind să fie la fel de centrați pe propriul eu și la fel de egocentrici, în felul lor, numai că într-un fel în care mai degrabă își plâng de milă și se izolează decât într-un fel hotărât și lăudăros.

 

Un paradox-cheie al mândriei este că adesea combină încrederea extremă în sine cu anxietatea extremă. Persoana mândră pare deseori independentă și egoistă, însă de fapt este sensibilă și instabilă. Persoana mândră încearcă să își stabilească propria valoare prin obținerea unei reputații deosebite, dar desigur că asta o face complet dependentă de mulțimea bârfitoare și instabilă pentru identitatea ei. Persoana mândră este competitivă. Dar există întotdeauna alți oameni care s-ar putea descurca mai bine. Persoana din concurs cea mai competitivă și fără milă stabilește standardul pe care toți ceilalți trebuie să îl îndeplinească dacă nu vor să rămână în urmă. Toți ceilalți trebuie să fie la fel de monomaniaci în determinarea lor de a atinge succesul. Nu poți fi niciodată sigur.

 

Avidă după preamărire, persoana mândră are tendința de a ajunge să arate ridicol. Oamenii mândri au tendința uimitoare de a se transforma în bufoni, cu părul pieptănat peste chelie care nu păcălește pe nimeni, cu accesorii aurii în baie care nu impresionează pe nimeni, cu povești în care se face aluzie la oameni faimoși care nu inspiră pe nimeni.

 

Alți oameni, fără să vrea sau intenționat, tratează orgoliul omului mândru cu mai puțină reverență decât crede acesta că merită. El descoperă în continuu că sentimentele sale sunt rănite. Face tot timpul pe grozavul. Cel care se cultivă singur consumă mai multă energie încercând să afișeze faptul că este fericit – publicând pe Facebook colaje cu momentele bune din ziua trecută și câte și mai câte – decât consumă fiind fericit în realitate.

 

Pentru a trece de la o viață fragmentară la una coezivă, de la o viață oportunistă la o viață dedicată, este necesar să blochezi anumite posibilităti. Dar noi nu vrem să ne blocăm opțiunile și să renunțăm la lucrurile care ne fac să se simțim bine.

 

Încă mai ești în căutarea soluției ca să te vindeci de această boală a mândriei? Ascultă audiobookul „Drumul spre caracter” de David Brooks, în lectura lui Cosmin Șofron și află despre personaje faimoase care au găsit soluții funcționale. Sigur vei găsi un leac și pe măsura ta!

 

1 Comentarii

Busa Ramona:
31.10.2017, 11:16:05 PM
Reply

Cioc, cioc... Pentru a defini cotect mandria, putem să ne referim si la absența ei?

Leave a Comment