Chiar înainte de fericire

Chiar înainte de fericire

23.08.2017

„Nu te da bătut; riști să faci asta când miracolul e pe cale să se întâmple.” De ani de zile aplic proverbul ăsta arab. Dar acum, nu mai am putere.

 

Cu sinceritate și umor, făcându-vă să râdeți și să plângeți de-a lungul celor peste 300 de pagini ale romanului, Agnes Ledig vă poartă cu delicatețe în adâncul uneia dintre cele mai traumatizante experiențe pe care le poate avea o ființă umană: moartea unei ființe dragi.

 

Personajul principal al poveștii este Julie, o tânără casieriță de supermarket, mamă singură a micuțului Ludovic, pe care l-a avut la 17 ani datorită unui „accident” de tinerețe. Părăsită de părinții care nu reușesc să se descurce nici măcar cu propriile vieți, femeia hotărăște să-și abandoneze visurile de a deveni inginer in biologie moleculară pentru a se dedica creșterii fiului. Trei ani mai târziu, ajunsă deja la capătul puterilor, lasă să îi curgă o lacrimă în timpul programului, printre zgomotele repetate produse de bipul răsunator, comentariile mereu nemulțumite ale clienților care o trateaza ca pe o mașină și durerile de spate produse de articolele grele pe care trebuie să le tragă până în fața scannerului.

 

Durerea tinerei este observată de un client trecut de 50 de ani, el însuși îndurerat să se descopere vulnerabil în fața vieții, părăsit de soție după 30 de ani de căsătorie și devenit neputincios în fața unei vitrine de pizza congelată, din care nu știe să aleagă.

 

Construcția măiastră a romanului lasă cititorul în suspans pe parcursul paginilor. Scenele derulate de-a lungul poveștii în care Julie acceptă să meargă împreună cu micul Lulu în vacanța surpriză oferită de Paul par a contrazice întotdeauna clișeele spre care se înreaptă mintea cititorului.

Câteva săptămâni la mare împreună cu un bărbat de peste 50 de ani care ar putea să îi fie tată și cu fiul acestuia, care oricum e mai în vârstă decât ea, ar putea deveni o poveste în care băiețoasa Julie ar oscila sentimental între cei doi bărbați care își deschid sufletul în fața ei.

 

Dar autoarea ne oferă mai mult decât atât. Teribilul accident în urma căruia Lulu intră în comă iar Jérôme își rupe piciorul întoarce intriga spre scopul principal al romanului care ilustrează puterea unei mame în fața sorții care îi amenință viața copilului.

 

La o primă citire s-ar putea crede că scriitoarea a intenționat doar să demonstreze cât de greu putem plăti orice moment de fericire pe care îl avem în viață, dar printre rândurile paginilor de durere se întrezărește sinceritatea omului care a suferit cu adevărat. Experiența personală a pierderii fiului Nathanaël, bolnav de leucemie, a făcut-o pe Agnes Ledig, la sfatul unui doctor, să transmită și altora experiența prin care a trecut.

 

Deși pare doar o poveste ideală, în care oamenii sunt prea buni și prea frumoși ca să fie adevărați, „Chiar înainte de fericire” transmite un mesaj de speranță și tandrețe în care doar oamenii pot vindeca durerea altor oameni.

 

Ne descurcăm pentru că nu avem de ales. Viața își urmează cursul, iar noi nu suntem decât niște mici bucăți de lemn care plutesc în voia curenților. Noi toți am fost prinși în vârtejul șuvoaielor, uneori răsturnați sau izbiți, alteori înecați, însă plutim în continuare. În plus, uneori, în anumite colțișoare ale râului, protejate de o piatră mare, vreascurile care au fost purtate de șuvoi s-au întâlnit să ia o pauză și să țopăie împreună, formând astfel un mic conglomerat de supraviețuitori, în ciuda curenților puternici. Moartea lui Lulu este barajul care s-a rupt și care a șters totul din calea lui, dar noi nu ne-am înecat pentru că ne-am ținut unii de ceilalți. Cei mai puternici dintre noi i-au sprijinit pe cei mai slabi dintre noi. Și-atunci când reziști în fața unui astfel de puhoi, te simți mai puternic.

Și mai sensibil.

În mod paradoxal, asta îți face rău, dar te descurci. Știi cum să reziști.

Faci față.

 

Leave a Comment