Cum sa cresteti 5 copii si sa supravietuiti

Cum să creșteți 5 copii și să supraviețuiți

Admin ACT si Politon 09.03.2017 0 Comentarii

Acesta ar putea fi unul dintre titlurile cărții „Tata este gras” de Jim Gaffigan. Faimosul comic american ne povestește în 300 de pagini nenumărate catastrofe ale universului unei familii formate din 7 persoane, din care 5 sunt copii între 8 ani și câteva săptămâni (nou-născutul Patrick). Dar dincolo de umorul nesfârșit care colorează întâmplările și aduce zâmbetul pe buzele oricărui cititor, de fapt volumul este exprimarea dragostei sale nesfârșite pentru soția pe care o consideră ca având capacități aproape supranaturale și pentru odraslele care i-au făcut nesfârșite zile și nopți amare, dar fără de care recunoaște că nu ar putea trăi.

 

Pe principiul hazului de necaz și a râsului care este cea mai bună dovadă de sănătate psihică, Jim Gaffigan ne invită alături de el în odiseea ultimilor 8 ani de când a devenit tată de familie, continuând în același timp să își desfășoare cariera de comic, actor și scriitor: „Probabil că nu sunt cel mai bun părinte, dar încerc. Mă plâng și glumesc pe tema creșterii și a educației copiilor, dar fiecare părinte știe că este un demers eroic și că noi, participanții, trebuie să râdem de el. La urma urmei, în momentul acesta sinuciderea nu mai este o opțiune.”

 

Contrar „experților” care își manifestă specializările în tot felul de sfaturi referitoare la cele mai bune moduri în care ar putea fi crescut un copil, scriitorul se limitează la povestirea întâmplărilor, cu rare meditații finale în care se autoironizează. Iar stilul său pitoresc ne aduce în fața ochilor apartamentul micuț, cu 2 dormitoare, pentru care avem și schițele desenate, prezentând strategia de a reuși să ducă la culcare, seară de seară, 5 copii: „Noi am învățat cu primii noștri doi copii că paturile etajate sunt grozave, exceptând momentul când un copil de doi ani urcă de-a bușilea în patul de sus, sare și cade în cap. Ne-am debarasat într-un final de paturile etajate atunci când am ajuns să cunoaștem numele mic al recepționerei de la urgențe”.

 

Elogiul nesfârșit al soției este prezent în aproape fiecare dintre paginile cărții, într-o antiteză constantă a modului în care se străduie autorul să ducă la bun sfârșit fiecare dintre zilele vieții de tată de familie: „gândiți-vă în felul acesta: femeia poate să crească un copil în interiorul corpului său. După aceea, femeia poate să aducă copilul pe lume prin corpul său. După aceea, printr-un miracol, femeia poate hrăni un bebeluș cu corpul ei. Atunci când compar asta cu contribuția bărbatului la viață, situația devine cam jenantă, serios.”

 

Conștient de modul în care este privit de către majoritatea oamenilor din jur, care nu îi înțeleg dragostea pentru numeroasele progenituri, Gaffigan încearcă să explice pentru sine și pentru toți cei care își pun problema că la un moment dat ar putea ajunge în rolul de tată: „chiar dacă nu înțelegeai în ce constă atracția pentru copii înainte, atunci când o vei simți tu însuți, te vei îndrăgosti imediat și te vei simți ca și cum ai putea să ucizi sau să mori pentru copilul acela. Eu m-am născut cu o inimă mai mică cu două numere, dar atunci când mi-am văzut copilul, a fost ca și cum Grinch ar fi descoperit adevărata semnificație a Crăciunului.”

 

Reiterându-și incapacitatea de a fi un părinte perfect, autorul povestește modul în care fiecare din cei cinci copii ai săi l-au făcut un om mai bun. Pentru că, deși se autodefinește ca „necalificat” pentru această „meserie”, în cele 300 de pagini ale cărții nu face altceva decât să dovedească felul în care se străduie cu adevărat, clipă de clipă.

 

„Nu există nicio tabără de antrenament pentru a fi părinte. Nicio școală specială și niciun titlul de doctor pentru cel mai bun tătic. Eu încerc să învăț observând alți oameni, dar creșterea și educarea copiilor pare să vină mai ușor pentru ei. Nu știu ce este mai obositor cu privire la creșterea copiilor: trezitul devreme sau faptul că te porți de parcă știi ce faci.”

 

Recomandăm cu căldură această gură de oxigen în viețile noastre aglomerate: „Tata este gras” a lui Jim Gaffigan. Sau, dacă aveți copii și nu vă permiteți luxul cititului, răsfățați-vă cu varianta audiobook. Vocea caldă a actorului Radu Gheorghe vă va ține companie 8 ore și 30 de minute făcându-vă să râdeți și să vă relaxați, aducându-vă aminte că nu sunteți singuri în acest demers al creșterii copiilor. Ba chiar mai mult, sigur veți găsi cel puțin câteva ocazii în care ați procedat mai bine decât Jim în educația micuților.

Leave a Comment