Acest site folosește module cookie.

Unele dintre aceste module cookie sunt esențiale, în timp ce altele ne ajută să ne îmbunătățim experiența prin furnizarea de informații despre modul în care site-ul este utilizat.

Pentru informații mai detaliate despre cookie-urile pe care le folosim, vă rugăm să consultați Politica de confidentialitate

Acceptați setările curente

O poveste despre alcool și cumpătare…

Admin ACT si Politon 07.11.2019 0 Comentarii

Andrei primise cam tot ce a cerut de la viață. Un job plătit cu mai multe mii de lei în IT, o soție din cauza căreia cam toți prietenii îl invidiau, o lună de miere în Tenerife, o casă cu mansardă și grădină și doi copii de 9 și 11 ani frumoși și sănătoși. Andrei a primit însă și câteva lucruri pe care nu i le ceruse vieții. 


Fusese înzestrat cu o inteligență superioară, motiv pentru care de mic i s-a părut că lumea din jur nu îl înțelege suficient de bine, că cei mai mulți prieteni ai lui nu sunt decât niște proști și că rareori putea găsi un partener de discuție cu adevărat interesant. Încă din adolescență își făcuse un tabiet din a se retrage într-un colț al său cu câte o carte bună și o sticlă de vin. Sticla de vin era modul lui de a-și manifesta rebeliunea față de lume, specifică vârstei. În plus, tatăl său obișnuia și el să bea, așa că el de ce n-ar fi băut?… Era prea fraged atunci pentru a se gândi la consecințele pe termen lung ale alcoolului și nici prin cap nu i-ar fi trecut că fiecare sticlă de vin contribuia cu fiecare zi la otrăvirea lui sistemică… Era de asemenea mult prea crud și mult prea încrezător ca să înțeleagă ce ușor se poate muri, în ciuda inteligenței lui ieșite din comun… Așa că a continuat să bea…

 

Când a întâlnit-o pe Alina s-a gândit pentru prima dată în viața lui că Dumnezeu îl iubește foarte mult. S-a îndrăgostit până peste urechi de ea și amețit de dragoste, a lăsat-o mai ușor cu sticlele de vin pe care le „asorta” în ultima vreme și cu câte o tărie. A trăit astfel cea mai frumoasă perioadă din viața lui. S-a căsătorit, a avut parte de o lună de miere de vis în Tenerife și i s-a născut primul copil, o fetiță ca un îngeraș pe care el a vrut să o cheme Carolina. 

 

Însă a fi tată nu s-a potrivit întocmai cu firea lui destul de egoistă. Alina era mai mult mamă decât soție, viața lor socială se restrânsese la niște întâlniri gălăgioase cu alți părinți și alți copii, iar lui toate chestiile astea i se păreau ridicole. Nimeni nu mai discuta despre vreo carte sau vreo piesă de teatru și toți păreau specialiști în cum se prepară supa de legume pentru bebeluși sau cum se schimbă cel mai ușor scutecul. 

 

Acela a fost momentul în care s-a consolidat prietenia lui cu Radu, colegul lui de la job mai petrecăreț din fiere, care îl chema mereu mai în glumă, mai în serios, la o bere. Ajungeau să bea împreună până la 2-3 dimineața vorbind întruna despre filme, jocuri, cărți și problemele de la muncă. Radu era divorțat de trei ani, iar alcoolul era modul lui de a-și alina dorul de fosta soție pe care încă o mai iubea. „Petrecerea” a ținut cam șase ani. Între timp, lui Andrei i s-a mai născut un copil, un băiețel pe care l-au botezat Sebastian, Radu a fost diagnosticat cu cancer la gât, pentru care alcoolul fusese factor favorizant, iar în cutia poștală sosise înștiințarea de divorț de la Alina. 

 

Andrei conștientiza în sfârșit cât rău își putuse face singur în toți acești ani. Când îi era sete simțea nevoia de a bea votcă sau vin, nu apă, dimineața prima lui dorință era să bea ceva, iar pe copii, deși realiza cât sunt de frumoși și de bine educați, îi percepea cumva ca pe niște străini. Nici ei nu erau prea dornici să stea în preajma lui, pentru că înțeleseseră că tatăl lor se comportă ciudat din cauza alcoolului și evitau să rămână singuri cu el. O pierduse pe Alina, dragostea vieții lui, dar și pe cei doi copii, care în mod sigur aveau să-i fie încredințați mamei. De fapt, tristul adevăr era că îi pierduse pe toți trei cu mult timp în urmă, când în viața lui începuse „petrecerea”. Îl obseda ideea că ajunsese ca tatăl său, pe care mama lui îl părăsise imediat după ce el a intrat la facultate și care și-a înecat zilele în alcool până ce într-o bună zi a făcut infarct și s-a stins subit cu trei zile înainte să împlinească 60 de ani. Se simțea panicat la gândul că va avea același sfârșit trist ca și tatăl lui. Avea doar 45 de ani și își făcuse viața praf și pulbere… 

 

În plus, își dorise de atât de multe ori să renunțe la băutură, dar își dădea seama de fiecare dată că e prea târziu. Înăuntrul lui sălășluia acum un demon de nestăpânit mereu însetat care poftea întruna alcool. „Prăbușirea” lui a fost destul de bruscă. În scurt timp a părăsit casa cu mansardă și grădină și s-a mutat într-un apartament de 45 de metri pătrați aproape de job, unde doar mama lui îl mai vizita din când în când ca să-i aducă mâncare gătită și să mai adune din zecile de sticle goale care zăceau uitate pe jos. După fiecare vizită îi lăsa un bilet scris cu litere exagerat de mari pe frigider: Meriți mai mult! Te iubesc. 

 

Radu scăpase de cancer și se refăcea destul de bine. Plecase de la job și se mutase la țară unde voia să își facă o livadă de nuci. Cât despre el, constatase că telefonul îi mai suna rar în zilele libere pentru că prietenii lui erau familiști cu copii, iar el nu prea se mai integra în peisaj, iar când mergea să își viziteze copiii constata că aceștia se simțeau stingheri în preajma lui. Vedea cum alcoolul îl izolase de toată lumea și îi răpise tot ce-i era mai drag. De fapt nu alcoolul făcuse toate astea. El însuși o făcuse. 

 

Era în jur de șapte seara când simțea că toate aceste gânduri îl vor sufoca. Afară era înnorat și întunecat și la fel era și inima lui. Era trist, plin de regrete, de amintiri frumoase cu Alina și povestea de dragoste cea mai adevărată care existase vreodată și îi curgeau lacrimile când își amintea de câte ori îl rugase în toiul nopții când venea mort de beat acasă să renunțe la alcool pentru ea și copii. Își dădea seama că nu va putea face față tuturor acestor gânduri de unul singur așa că a ieșit să bea ceva. S-a dus la prima cârciumă care i-a ieșit în cale și a băut până a uitat de tot. Tot ce și-a mai amintit apoi din seara aceea a fost că a doua zi s-a trezit la spital și că fusese la un pas să intre în comă alcoolică. Din fericire, chelnerul căruia îi povestise toată viața lui a sunat la timp la salvare și acum era în afara oricărui pericol. El știa însă că era în pericol în orice clipă atât timp cât pe lumea asta mai există alcool. Și-a dorit să nu se mai simtă niciodată așa cum se simțea acum pe  patul de spital, singur și cu o teamă cumplită de a părăsi spitalul, pentru că dincolo de acele uși putea oricând să reînceapă drama lui cu alcoolul. Brusc și-a dat seama că în spital se simțea în siguranță.

 

Și-a sunat mama.

 

Vestea că aceasta urma să se mute cu serviciul în Franța pentru șase luni i-a tăiat respirația. Cum avea să se descurce fără ea? I-a spus că merge cu ea, iar ea a fost de acord. A doua zi „i-a spus” rămas bun fostului său serviciu, depunându-și demisia. 

 

În Franța s-a internat într-o clinică de dezalcoolizare în care a avut timp să se gândească la toate. Și-a sunat copiii în fiecare zi și a vorbit cu ei mai mult decât o făcuse în toți cei 11 ani câți avea acum Carolina, a sunat-o și pe Alina și și-a cerut iertare pentru tot ce fusese nevoită să îndure în ultimii ani, l-a sunat pe Radu și a aflat că este bine și că se câștigă binișor din afacerea cu nuci. Și-a recăpătat încrederea deplină în el însuși și și-a propus să recâștige tot ce pierduse în toți acei ani. Avea în minte un citat din Napoleon Hill pe care îl îndrăgise mereu și în care crezuse din toată inima până să se lase „cucerit” de alcool:

 

„Poți să fii orice vrei să fii, dar numai atunci când crezi cu suficientă convingere și acționezi în conformitate cu credința ta; deoarece orice poate mintea să conceapă și să creadă, poate și să realizeze.”

 

Aceasta este doar o poveste despre alcool și cumpătare. Dacă știi și tu una, ajută pe cineva drag să redevină cumpătat sau găsește-ți împlinirea în cumpătare citind:

 

Cumpătare în 30 de zile de Jack Canfield și Dave Andrews

 

În această carte vei descoperi o mulțime de oameni (chiar și celebrități) care s-au confruntat cu probleme cu alcoolul la un moment dat și care au reușit să redevină cumpătați prin diverse metode. Metoda „Cumpătare în 30 de zile” este un program de recuperare inovativ complet, ce se desfășoară pe o perioadă de minim 30 de zile, la care cei doi autori ai lui, Jack Canfield și Dave Andrews au muncit timp de opt ani de zile. Programul îți pune la dispoziție tehnici de recuperare, practici terapeutice și strategii de coaching eficiente, dar și meditații care să te ajute să redevii tu însuți. La sfârșit, te vei convinge pe cont propriu că orice învăț are și dezvăț și că în fiecare dintre noi, odată cu fiecare cădere, se creează  și resursele necesare revenirii. Îți doresc mult succes!

 

Leave a Comment