Prevenția face minuni! Deprinde gândirea „în amonte” și schimbă ceea ce îți stă în putere să schimbi

 

Motivul „răpirii” cadavrului lui Charlie Chaplin a rămas un mister total timp de două luni, incidentul dând naștere la tot felul de speculații printre săteni și polițiști. În cele din urmă, șarlatanii au contactat familia lui Chaplin cerând o răscumpărare de 600.000 de dolari pentru a returna cadavrul. Bineînțeles că planul macabru a eșuat și infractorii au fost prinși și condamnați la închisoare, însă, din cauză că șarlatanii au uitat unde au îngropat sicriul, a durat mai mult de două luni până când Charlie Chaplin s-a reîntors la locul său de veci.

 

Acesta este unul dintre cele mai comice incidente din istorie care au în centrul atenției doi infractori. Din fericire, în urma lui nimeni nu a avut de suferit, cu excepția familiei lui Chaplin care a trecut cu siguranță printr-un șoc. 

 

Însă activitatea infracțională are de obicei consecințe mult mai grave și provoacă multă durere în jurul nostru. De aceea te întreb: 

 

• Crezi că acest incident ar fi putut fi prevenit? 

 

• Crezi că activitatea infracțională în general ar putea fi prevenită? 

 

• Cum anume? 

 

 

Cartea lui Dan Heath, intitulată „În amonte” are câteva răspunsuri surprinzătoare pentru toți cei care și-au pus vreodată astfel de întrebări. Iar răspunsurile lui nu se referă doar la problema infracționalității, ci la un spectru mult mai larg de probleme ca de exemplu: abandonul școlar și bolile grave; agresivitatea în rândul copiilor și adolescenților; consumul de droguri; anomaliile din sistemul de sănătate; accidentele de mașină; decesele survenite prin înecare în rândul copiilor; criminalitatea; dezastrele naturale; poluarea aerului, etc.

 

Revenind la problema infracționalității - una dintre temele abordate de Dan Heath în această carte - autorul ne dă un răspuns cu totul neașteptat referitor la modul cum pot fi prevenite agresivitatea și infracționalitatea. Așadar, soluția lui nu se referă la montarea de alarme, încheierea de asigurări și alte astfel de măsuri care sunt deja tardive. Adevăratele soluții sunt reprezentate, potrivit autorului, de prevenirea problemei în sine, care este infracționalitatea și motivele pentru care apare ea.

 

 

 

 

 

Potrivit psihologilor pe care i-a consultat autorul, infracționalitatea poate fi prevenită cu mult timp înainte ca un individ să se nască. Cu alte cuvinte, susține Heath, o spargere poate fi prevenită cu câteva decenii înainte ca un individ să se nască. Indiferent cât de ciudat îți sună acest lucru, psihologul și expertul în dezvoltarea copiilor, Richard Tremblay, citat de Dan Heath te va convinge că afirmația nu este deloc ciudată, întrucât cercetările lui arată că cel mai bun moment pentru a preveni comportamentul agresiv al unui infractor este atunci când individul se află încă în burta mamei.

 

Dezvoltând această idee, Tremblay atrage atenția asupra unui set de factori de risc pentru mamă, care anticipează agresivitatea fizică cronică la copii. Aceștia sunt:  sărăcia, fumatul, malnutriția, furia și depresia mamei, la care se adaugă relația maritală deficitară, nivelul scăzut de educație și sarcina în timpul adolescenței. Mai grav este că, a constatat Tremblay, acești factori vin de obicei împreună, ceea ce face ca eforturile de prevenire precoce a infracționalității să fie mult mai dificile. Cu toate acestea, convins fiind de faptul că: „Pentru a rezolva problema agresivității, care este preponderent o problemă a bărbaților, trebuie să ne concentrăm asupra femeilor”, dar și că: „Dacă vei ameliora calitatea vieții unei femei, acest lucru se va transmite generației următoare”, Tremblay a dezvoltat un program care prevede îmbunătățirea mediului mamei însărcinate într-o asemenea măsură încât să fie predispusă la cât mai puțini factori de risc (sărăcie, furie, depresie) și să reducă considerabil riscul p

runcului de a deveni infractor. S-a constatat astfel că programul dezvoltat de Tremblay este eficient și că copiii ai căror mame au urmat un astfel de program, 18 ani mai târziu, au ales să meargă la facultate în loc să spargă case. 

 

Acesta este un singur exemplu referitor la eficiența măsurilor „în amonte”, prezentat de Dan Heath în cartea de față. Observăm astfel că eforturile în amonte duc la rezultate din care toată lumea are de câștigat, chiar dacă acțiunile întreprinse în acest sens sunt ample, lente și par destul de vagi la început. Însă, nu s-a convins oare încă toată lumea  că opusul lor, eforturile depuse prea târziu, pe care Heath le numește „în aval” sunt pe cât de rapide și tangibile, pe atât de limitate? Dacă e să ne gândim doar la infracționalitate de exemplu, este evident că eforturile în aval, de genul montării unei alarme sau încheierii unei asigurări duc la pierderi pentru toată lumea: pierderi financiare și un sentiment de neliniște pentru victime, precum și o viață ratată pentru infractori.

 

Prin urmare, este cât se poate de evident faptul că preocuparea noastră reală ar trebui să fie combaterea problemelor înainte ca ele să apară și nu aplicarea unor măsuri, de cele mai multe ori tardive, prin care ne mințim singuri că facem tot ce trebuie pentru a ne feri de probleme.

 

 

 

 

Dar poate că cel mai elocvent exemplu din cartea lui Heath cu privire la eficiența aplicării măsurilor „în amonte” este cel referitor la modul în care a reușit Islanda să elimine aproape în totalitate consumul de droguri și alcool în rândul adolescenților.

 

Islanda a început campania Drug-free Iceland (O Islandă fără droguri) în 1997. Ceea ce a deosebit această campanie de altele vizând același scop a fost abordarea diferită, care, în loc să se concentreze pe schimbarea modelului comportamental - încercarea de a-i convinge pe adolescenți să se abțină de la consumul de alcool și droguri – a urmărit de această dată să-i facă pe adolescenți să nu mai simtă nevoia să consume substanțe nocive oferindu-le în schimb posibilitatea de a-și umple timpul altfel: mergând la fotbal, la teatru sau în drumeții. Aceste măsuri au fost susținute de studii științifice care au identificat mai mulți factori care favorizează consumul de droguri în rândul adolescenților. Printre aceștia se numărau prietenia cu alți adolescenți care consumau alcool sau fumau și timpul liber excesiv petrecut alături de astfel de prieteni (la petreceri sau pe străzile orașului). 

 

Pe de altă parte, s-a constatat că factorii care reduceau riscul abuzurilor de substanțe erau: modalitățile mai bune de a-și petrece timpul liber, practicarea unui sport și participarea la activități extrașcolare sau pur și simplu mai mult timp petrecut în compania părinților lor. 

 

Cunoscându-se aceste lucruri, filosofia pe care s-a bazat campania a fost foarte simplă: schimbarea mediului adolescenților prin reducerea factorilor de risc privind abuzul de substanțe și stimularea factorilor protectori. 

 

Te invit să descoperi care au fost măsurile concrete care s-au luat pas cu pas astfel ca, în anul 2018, la 20 de ani după lansarea campaniei, numărul adolescenților care se drogau și beau alcool să scadă considerabil. Schimbarea a fost atât de radicală încât, dacă în 1998, dintr-o clasă cu 40 de elevi, 17 s-ar fi îmbătat în ultimele 30 de zile, în anul 2018, doar 3 ar fi făcut-o. Înainte, 9 elevi ar fi fumat zilnic, după campanie, doar 2. Înainte, 7 elevi ar fi încercat canabis, după campanie, doar 1 elev. 

 

 

 

 

Dar cartea analizează măsurile care se pot lua în amonte și în alte situații decât cele frecvente precum abandonul școlar, abuzul de droguri și alcool, oamenii străzii, bolile și altele. Dan Heath deschide în această carte o perspectivă mult mai largă asupra felului în care am putea preîntâmpina probleme a căror incidență este foarte mică sau de-a dreptul improbabilă, precum atacurile cibernetice asupra unor rețele informatice sau distrugerea umanității de către noile tehnologii.

 

Comandă cartea aici:

 

 

Și reține mesajul ei extrem de constructiv: