7 adevăruri incredibile despre alimentele pe care le iubești!

 

Cât despre ceilalți dintre noi, care mâncăm mai mult la întâmplare în funcție de ce mai găsim prin frigider, fără a avea un plan riguros de alimentație care să ne asigure toți nutrienții de care organismul are nevoie în funcție de cantitatea de efort depus, cartea poate reprezenta un bun început. Un început pentru a mânca mai bine, mai sănătos, mai curat. 

 

În plus, deși este doar o carte de educație nutrițională, este atât de bine structurată și scrisă, încât, o vei citi ca pe un thriller dintre cele mai bune, capabil să te țină cu sufletul la gură de la prima pagină, până la ultima. Așa am citit-o eu cel puțin, constatând dezamăgită că, deși aveam pretenția că eu și familia mea mâncăm cât de cât sănătos, de fapt, lucrurile nu prea stăteau deloc așa. Prin urmare, după ce am citit cartea, am făcut puțină „curățenie” în frigider și în cămară, debarasându-mă de o parte din „Frankenmâncarea” care se găsea pe-acolo și am făcut o nouă sesiune de cumpărături în urma căreia m-am aprovizionat cu o serie de alimente mult mai prietenoase atât cu sănătatea, cât și cu silueta mea și a familiei mele. 

 

Așadar, dacă vrei să fii sănătos, să mănânci ca să te hrănești cu adevărat, nu doar ca să îți umpli burta cu ceva, dacă vrei să ai copii mai liniștiți și mai echilibrați, și dacă îți pasă cu adevărat de mediul înconjurător, cartea doctorului Mark Hyman, „Mâncare” este tot ce ți-ai putea dori în materie de educație nutrițională.

 

 

Ea te va ajuta să faci distincția între Frankenmâncare – acele alimente pline de antisubstanțe nutritive care se găsesc preponderent pe piață și pe care o industrie alimentară ahtiată după profit ni le bagă de cele mai multe ori pe gât fără nici cea mai mică urmă de bune intenții - și hrana adevărată, pe care o putem folosi în același timp ca hrană și ca medicament. Acea hrană care ne poate ajuta să creștem copii energici și sănătoși, la adăpost de amenințările „regatului de zahăr și făină” în care trăim și care a dus la epidemia de diabet și obezitate de asăzi, dar și de tulburări din spectrul autismului precum ADHD-ul sau autismul.

 

Dincolo de toate informațiile „horror” despre mâncarea pe care obișnuiai să o consumi inocent până acum, neavând câtuși de puțin habar despre ce se ascunde în spatele ei, Mark Hyman ne oferă și o veste bună pe parcursul cărții, și anume că: Mâncarea adevărată nu a dispărut cu totul, doar că, trebuie să o căutăm mai atent printre numeroasele capcane alimentare pe care hipermarketurile ni le întind la tot pasul, la reduceri și ambalate irezistibil de frumos. Folosește în acest scop ghidul de față oferit de doctorul Mark Hyman – autor ce figurează în Books for Better Life Hall of Fame – pentru a învăța să distingi hrana adevărată de cea care este mâncare doar cu numele.

 

Cartea îți furnizează în acest sens informații complete despre toate grupele alimentare: legume, fructe, carne, cereale, condimente, uleiuri, băuturi, leguminoase, nuci și semințe, zahăr și îndulcitori, desființând mituri care circulă în legătură cu fiecare dintre aceste alimente și spunându-ne în schimb adevărul pe care ne putem baza. Foarte utile se vor dovedi de asemenea și informațiile și listele cu privire la: aditivii din mâncare (ce înseamnă fiecare dintre ei și cum ne afectează starea de sănătate); organismele modificate genetic; antibiotice; hormoni, emulgatori și gume sau substanțele chimice din recipiente, care au și ele un impact semnificativ asupra stării noastre de sănătate.

 

Și pentru că vreau să te fac și mai curios în legătură cu această carte, care merită cu adevărat să fie nu doar citită, ci și aplicată, iată mai jos doar șapte lucruri incredibile despre mâncare pe care le vei găsi în interiorul ei:

 

 

 

 

 

Te-ai întrebat vreodată cum iau naștere acele McNuggets care nu seamănă nici cu aripile, nici cu pulpele de pui, ci mai degrabă cu niște chiftele din pui? Cu alte cuvinte, te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă cu puiul până să devină McNuggets? Ei bine, potrivit dr. Hyman, se pare că o mulțime de pui ajung în localurile și restaurantele fast-food, precum și în secțiunea de alimente congelate de la supermarket după ce carnea lor a fost procesată și transformată în ceva imposibil de recunoscut. Iată o listă parțială de ingrediente de la o marcă americană de chicken nuggets congelate: carne tocată de pui, apă, făină de soia, izolat proteic din soia, un amestec de condiment care include o lungă listă de ingrediente, între care tripolifosfat de sodiu (un conservant chimic folosit și în detergenți) și zahăr (bineînțeles). Iar aici nu a fost inclus ceea ce se află în pesmet și în aluat. Iar dacă vei întâlni vreodată, în îndelungile tale peregrinări prin supermarketuri formularea: „carne de pasăre separată mecanic”, 

să știi că înseamnă de fapt „carne de pasăre asemănătoare cu pasta și aluatul produsă prin trecerea forțată a oaselor împreună cu țesutul comestibil printr-o sită sau printr-un dispozitiv similar la presiune înaltă pentru a separa osul de țesutul comestibil”. Cu alte cuvinte, pastă de pui. Așadar, dacă ții la starea ta de bine, încearcă să te abții pe viitor de la dubioșii McNuggets!

 

 

 

 

 

Potrivit lui dr. Hyman vechea zicală care spune că ești ceea ce mănânci, nu mai este de actualitate. Dacă vrei să ții pasul cu vremurile actuale, trebuie să te gândești că ești ceea ce consumă mâncarea ta! Iar dacă ai ști ce a mâncat mâncarea ta crescută în fermele industriale, pe viitor ai opta numai pentru animale crescute pe pășuni, pe care le mai găsești încă la producătorii autohtoni, pentru friptura de duminică.

 

Asta pentru că, susține dr. Hyman, animalele din fermele industriale sunt hrănite cu organisme modificate genetic și pesticide. Sunt umplute cu hormoni și antibiotice, deoarece le fac să fie mai mari și mai grase. Ba mai mult, în America este perfect legal să hrănești animalele și păsările cu lucruri pe care tu nu le-ai mânca niciodată și nu ți-ai dori nici ca animalele să le consume, precum:„făină de pene” (pene măcinate); resturi de animale „reciclate” atât uscate, cât și neprocesate (pentru mine și pentru tine asta înseamnă excremente); hrană alterată cu resturi de la rozătoare, insecte sau păsări (și mai multe excremente, însă numai după ce au fost tratate la cald pentru a ucide germenii); „furaje grosiere din polietilenă” (adică umplutură din plastic); bacterii, inclusiv unele care sunt rezistente la antibiotice; substanțe chimice toxice precum bifenil policlorurat și dioxină; și o listă lungă de alte substanțe care nu seamănă cu nimic din ceea ce ai vrea să dai de mâncare unui animal. Cu alte cuvinte, p

entru cine a văzut filmul franțuzesc vizionar din 1976 cu Louis de Funès în rol principal, „Aripioară sau picior?” industria alimentară a ajuns mult mai parșivă decât și-ar fi putut imagina mintea umană în urmă cu 50 de ani...

 

 

 

 

 

Ar putea să sune curios, însă gazul metan intestinal produs de vite este responsabil pentru aproape jumătate din gazele cu efect de seră din agricultură. Dacă ar exista o țară populată numai cu toate vacile de pe planetă, aceasta s-ar clasa pe locul al treilea după China și Statele Unite într-un top al țărilor care produc cele mai multe gaze responsabile pentru încălzirea globală. Mai mult decât atât, sunt necesari aproximativ 1.127 de litri de petrol pentru a produce aproximativ 1.300 de kilograme de porumb pe care fiecare vacă crescută în mod convențional le va consuma pe parcursul vieții. La nivel global, o cincime din întregul consum de energie este folosit pentru agricultura industrială. Reprezintă o cantitate mai mare decât cea folosită pentru tot ce înseamnă transportul nostru la un loc: mașini, camioane, avioane, trenuri, ambarcațiuni! Mai mult decât atât, producția de animale vii consumă și aproximativ o treime din apa dulce de pe planetă. Analizând aceste date, începi să înțelegi altfel parcă impactul pe care îl are hrana noastră asupra mediului...

 

 

 

 

 

Poate că unele dintre cele mai surprinzătoare informații din cartea doctorului Hyman sunt cele referitoare la lapte. În timp ce mulți dintre noi credeam că laptele este o bună sursă de calciu și că este foarte sănătos în special pentru copii, doctorul Hyman ne convinge, ca, după vârsta de doi ani, să diminuăm pe cât posibil consumul de lapte provenit de la vaci crescute în ferme industriale. Asta pentru că, consumul de lapte nu numai că nu ajută la întărirea oaselor, ci poate duce chiar la apariția cancerului din cauza combinației de hormoni pe care o conține și care se comportă ca niște vitamine miraculoase pentru celulele canceroase. Paharul obișnuit de lapte conține șaizeci de hormoni. Mulți dintre ei sunt hormoni anabolici, care determină celulele să crească. Este un lucru grozav pentru un vițel nou-născut care are nevoie să facă mușchi repede. Însă, pentru o persoană adultă, nu e bine deloc. Cel mai îngrijorător este hormonul  IGF-1, cunoscut pentru faptul că duce la apariția cancerului, fiind asociat și  cu bolile cronice de rinichi, cu diabetul și bolile cardiovasculare.

 

 

 

 

 

Noi românii suntem atât de obișnuiți cu pâinea încât ne este foarte greu să concepem vreo masă fără ea. Însă analizând cât de nocivă este, devine aproape imposibil de înțeles cum de oamenii încă o mai consumă. Toată pâinea din comerț conține aditivul propionat de calciu. S-a demonstrat că acesta provoacă un comportament autist la șobolani și la copii. În plus, dr. Hyman corelează cele 60 de kilograme de făină consumate de fiecare american anual cu rata tot mai mare de tulburări cerebrale precum ADHD, autism și depresie din America. 

 

Dar faptul cel mai îngrijorător referitor la pâine este faptul că făina se comportă exact ca zahărul. Nici nu e greu de înțeles de ce. Atunci când discutăm despre cereale, folosim termenul amidon. Însă ceea ce nu știe foarte multă lume este faptul că amidonul este de fapt zahăr cu o structură moleculară un pic mai complexă. Așadar, amidonul și zahărul sunt în esență același lucru, de aceea, pâinea - un carbohidrat complex și zahărul - un carbohidrat simplu, îți ridică nivelul zahărului din sânge la fel de mult, de fapt un pic mai mult în cazul pâinii. Prin urmare, ori de câte ori mănânci ceva ce conține făină de grâu, ai putea la fel de bine să consumi zahăr. În privința indicelui glicemic, care măsoară nivelul cu care un anumit aliment ridică nivelul zahărului din sânge, pâinea albă are 75, în vreme ce sucroza (zahărul de masă) are 65 (iar ciocolata 45). 

 

Această creștere rapidă a zahărului din sânge provocată de consumul de carbohidrați cu amidon și de toate formele de zahăr este în esență mecanismul metabolic unic responsabil pentru explozia globală de diabet, boli cardiovasculare și obezitate din zilele noastre (și contribuie, de asemenea, la demență și cancer). 

 

 

 

 

 

Ouăle au fost privite cu suspiciune foarte multă vreme. Lumea se ferea de ele pentru că se știa că duc la creșterea colesterolului, prin urmare, un consum prea mare de ouă ar fi putut prezenta risc de boli cardiovasculare și alte neplăceri de ordin fizic. 

 

Mai târziu însă, Asociația Medicală Americană a publicat un studiu efectuat pe 118.000 de persoane care nu a identificat nicio legătură între consumul de ouă și bolile cardiovasculare. Și mai frapant, cercetătorii au descoperit că oamenii care mâncau șase ouă pe săptămână prezentau un risc mai scăzut de boli cardiovasculare decât cei care mâncau mai puțin de un ou pe săptămână. Alte studii recente au confirmat la rândul lor că experții care au calomniat ouăle au făcut o greșeală. Un studiu controlat și randomizat, foarte riguros, publicat în American Journal of Clinical Nutrition, a ajuns la concluzia că un consum de douăsprezece ouă pe săptămână nu a avut aproape niciun efect asupra nivelului de colesterol. Iar un alt studiu publicat în BMJ nu a identificat nicio legătură între consumul de ouă și infarct sau atacul cerebral.

 

Cazul Emmei Morano, o italiancă în vârstă de 117 ani care a deținut recordul pentru cea mai vârstnică persoană de pe glob, este și mai edificator pentru a te reîmprieteni cu inofensivul ou. Când avea 20 de ani, Ema Morano fusese sfătuită de medicul ei, din cauză că suferea de anemie, să consume trei ouă pe zi. Așa se face că, în următorii 90 de ani  ea a mâncat aproximativ 100.000 de ouă, fapt căruia i s-ar fi datorat, credea ea, longevitatea.

 

 

 

 

 

 

Din fericire da. Potrivit doctorului Hyman, efectele unei alimentații nesănătoase pot fi contracarate, făcând câteva schimbări semnificative în dietă precum: renunțarea la consumul de alimente rafinate și procesate care conțin zahăr, carbohidrați din amidon, grăsimi nesănătoase și aditivi chimici. Aceste alimente nu fac altceva decât să ne dea dependență, să ne înrobească papilele gustative, să ne deturneze funcționarea creierului și a metabolismului și să ne amplifice toate suferințele, de la bolile cardiovasculare la cancer, demență, diabet, depresie și multe altele.

 

Dr. Hyman a conceput în acest sens, Detoxificarea în 10 zile, al cărei scop inițial a fost să le ajute pe persoanele supraponderale care suferă de dependență de zahăr, diabet sau de boli autoimune ori cronice să își recapete starea de bine. Însă detoxifierea în 10 zile s-a dovedit a fi un plan grozav pentru aproape oricine își dorește să își restarteze sistemul biologic și să vadă cât de bine se poate simți. Iar rezultatele ei sunt cât se poate de surprinzătoare. Subiecții unui studiu care au urmat detoxifierea de 10 zile au manifestat o reducere cu 62% a tuturor simptomelor bolilor de care sufereau. Dacă ți se pare puțin lucru, ei bine, află că, nu există niciun medicament în lume care să poată face așa ceva!

 

Așadar, vestea bună pe care ți-o dă această carte este că poți oricând să renunți la vechile tale obiceiuri alimentare și să îmbrățișezi un stil de viață sănătos bazat pe alimente care nu prezintă nici un risc pentru starea ta de bine. Acest stil de viață sănătos a fost denumit de Dr. Hyman Dieta Pegană pe care o poți îmbrățișa o viață întreagă respectând niște principii alimentare simple pe care le vei găsi în această carte.

 

În ceea ce privește informațiile de-a dreptul incredibile despre ceea ce conține hrana din supermarketuri sau cu ce sunt hrănite animalele din ferme, putem spera că în Uniunea Europeană lucrurile stau măcar puțin mai diferit față de SUA la care face referire această carte. Putem spera că bovinele noastre nu mănâncă totuși bomboane Skittles, praf aromatizat Kool-Aid pentru prepararea sucurilor, chipsuri de cartofi și melasă...

 

Iar dacă nu te vei hotărî în cele din urmă să citești această carte, ține minte trei lucruri simple pe care le poți face pentru a trăi un pic mai sănătos chiar de astăzi: stai departe de zahăr și de făină, consumă carnea ca pe un condiment, iar legumele ca hrană de bază.

 

Află mai multe informații despre „Mâncare” de Mark Hyman și comand-o aici: