Ești pregătit să verși lacrimi de râs?

Știi zilele acelea în care toată familia se adună laolaltă și deapănă amintiri dragi până târziu în noapte? Ei bine, într-o astfel de zi, pe prispa casei bunicilor mei, am aflat povestea integrală a mătușii Sânziana, probabil cea mai frumoasă poveste din albumul cu amintiri al familiei noastre...

Mătușa Sânziana, după cum povestea bunica, era de o frumusețe ieșită din comun pentru o simplă fată de la țară, având un păr lung, bogat și galben ca paiul de grâu și niște ochi albaștri și mari ca două bucăți decupate din cerul senin. Sânziana, sau Suzi cum o alinta toată lumea, era pe cât de frumoasă, pe atât de mândră și de nehotărâtă, încât a prins-o vârsta de 30 de ani nemăritată, motiv pentru care copiii din sat au poreclit-o „cea mai bătrână fată nemăritată din lume”. 

Bunicii mei erau disperați văzând că așa o frumusețe de fată avea să rămână pe veci nemăritată deși era curtată de cei mai vrednici flăcăi din sat. În cele din urmă, s-au sfătuit amândoi și l-au adus acasă să i-l prezinte pe Doru, cel mai chipeș băiat din sat, și de familie bună pe deasupra, care, deși era cu vreo 5 ani mai tânăr decât tanti Suzi, era foarte îndrăgostit de ea. Tanti Suzi nu l-a plăcut bineînțeles, dar bunicul i-a explicat că dacă pierde și acest „ultim tren” va rămâne pe veci cea mai bătrână fată nemăritată din lume...  În cele din urmă, Suzi a acceptat să se mărite cu Doru, iar bunicul s-a ocupat să le organizeze o nuntă mare cum numai oamenii înstăriți de la țară își permiteau. Dar în ziua nunții Suzi avea să zădărnicească toate eforturile bunicilor mei...

Când ne povestea nouă această întâmplare, bunica râdea cu lacrimi, amintindu-și însă că la vremea respectivă a plâns cât nu mai plânsese vreodată în viața ei de supărare. Tanti Suzi s-a îndrăgostit la nunta ei de un nuntaș venit de la București care era aviator. Ștefan venise la nuntă ca invitat din partea nașilor tinerilor însurăței. Cum i-a fost prezentat, tanti Suzi nu s-a mai putut dezlipi de el, înțelegând pe loc că în sfârșit și-a găsit marea dragoste. Cum și Ștefan simțea la fel, după o noapte de zbucium și neliniște, i-a propus lui tanti Suzi să fugă cu el la București. Tanti Suzi s-a hotărât atunci repede, cum nu o mai făcuse niciodată în viața ei, așa că, și-a petrecut noaptea nunții în mașina lui Ștefan, călătorind din satul bunicilor mei din Galați, până la București. 

Bieții mei bunici au rămas cu rușinea și cu vorbele multe și grele care s-au spus după fuga lui tanti Suzi, copiii din sat au răspândit rapid vestea că „cea mai bătrână fată nemăritată din lume” a fugut de la propria nuntă, iar tanti Suzi s-a ales cu aviatorul și cu o viață de vis la București. 

Cu bunicii mei s-a împăcat imediat, scriindu-le și cerându-le iertare și chemându-i la București pentru nunta ei cu Ștefan, care a avut loc la mai puțin de trei luni de la prima ei „tentativă” de măritiș. Bunicii mele îi străluceau ochii când povestea că tanti Suzi a avut parte de o nuntă extravagantă la cel mai luxos și elegant restaurant pe care îl văzuse ea vreodată, având numai invitați toți unul și unul, de la aviatori și stewardese, la doctori, profesori și chiar politicieni. Ulterior a avut o viață frumoasă călătorind mult prin toate colțurile lumii și luându-i și pe bunicii mei în câteva călătorii interesante departe de casă...

Mătușa Suzi a avut curaj să înfrunte gura satului făcând ceea ce i-a dictat inima și bucurându-se în cele din urmă de viața pe care și-a dorit-o. Dar probabil că fiecare familie are câte o tanti Suzi, sau un unchi, sau o bunică, sau un bunic, sau un nepot sau o nepoată care a preferat să facă lucrurile altfel decât... „toată lumea” lăsând în urmă o poveste pe cinste care va fi spusă de generații și generații la rând.

Dacă îți plac astfel de povești, dacă îți place umorul de calitate și îl cauți cu orice preț, atunci cu siguranță că vei fi încântat să o „cunoști” pe tușa Mame, un personaj savuros născocit de scriitorul american Patrick Dennis, care a transformat-o pe tușa Mame într-un adevărat fenomen la vremea ei, romanul omonim devenind una dintre cele mai bine vândute cărți ale secolului XX. Subiectul cărții a inspirat un spectacol pe Broadway și un musical (Mame) și a fost adaptat pentru marele ecran într-un film fabulos având-o în rolul principal pe marea divă a Epocii de Aur a Hollywood-ului, Rosalind Russell. Succesul ei răsunător s-a datorat fără dar și poate umorului de calitate al autorului, dar poate și faptului că, multă lume s-a regăsit în roman, pentru că, probabil, orice familie are o... tușă Mame.

Tușa Mame este un personaj complex, căruia Patrick Dennis îi dezvăluie pe parcursul romanului o multitudine de laturi ale personalității. Este nonconformistă până în măduva oaselor, astfel că pentru ea gândirea convențională reprezintă o închisoare. Este mondenă și populară și are o fire aventuroasă, având curajul să încerce de toate, iar uneori se bucură și de succes pe urma acestor încercări. Este o luptătoare de cele mai multe ori, dar și o caraghioasă uneori, având un mare talent de a intra în tot felul de încurcături, din care, în mod surprinzător iese de fiecare dată cu bine. Dar tușa Mame este în primul rând femeie, având o sensibilitate pe care și-o ascunde bine și un puternic spirit matern care o ajută să-și depășească zăpăceala pentru a avea grijă de nepotul ei Patrick. Rămas orfan la vârsta de 10 ani băiatul îi este încredințat de fratele ei prin testament.

În acest context o cunoaștem pe tușa Mame care îi va face loc în programul ei extrem de încărcat și de monden și micuțului Patrick pe care îl va educa în stilul ei foarte original. În ciuda faptului că o îngrozește ideea de a avea grijă de un băiețel de 10 ani complet străin, în aceeași măsură în care și băiețelul e îngrozit de noua lui casă, cei doi se vor descurca destul de bine de-a lungul acestei experiențe. Micuțul Patrick se va simți iubit și protejat în compania tușii Mame, iar cei doi vor avea o relație solidă presărată cu multe aventuri care mai de care mai amuzante.

Pe Patrick îl vedem astfel transformându-se de-a lungul romanului dintr-un băiețel inocent care își notează într-un carnețel toate cuvintele necunoscute pe care le folosește tușa Mame cu scopul de a-și dezvolta vocabularul, într-un bărbat în toată firea, căsătorit și având la rândul lui un copil.

Tușa Mame, pe de altă parte, trece printr-o sumedenie de transformări, la care Patrick asistă de cele mai multe ori consternat. Astfel, o vedem ba socializând în sufrageria ei „cavernoasă” într-o companie cam pestriță; ba chinuindu-se să își refacă averea pierdută în timpul Marii Crize din anii 30, practicând pe rând o sumedenie de joburi care nu prea i se potrivesc; ba sacrificându-se ca să salveze onoarea unei fete naive, chiar cu riscul ca Patrick să fie exmatriculat din colegiu; ba petrecând în compania colegilor de facultate ai lui Patrick; ba căsătorindu-se cu un bogătaș și apoi rămânând subit văduvă... o văduvă cu  Rolls-Royce și blănuri scumpe; ba îngrijind niște copii rămași orfani în urma războiului, sau încercând să îl însoare pe Patrick care nu se descurcă la fel de bine ca ea într-ale amorului, ș.a...

Sursa foto: oscarchamps.com

Deși faptele relatate nu sunt întotdeauna foarte vesele, umorul cu care sunt redate de autor le face de-a dreptul savuroase. Iată de exemplu cum este descrisă suferința Tușii Mame în momentul în care cartea ei, „Duduia din Buffalo”, de 900 de pagini, pentru scrierea căreia mobilizase o întreagă armată de oameni, a fost respinsă de o editură:

„VINO ACASĂ. MOR

TUȘA MAME

M-am precipitat în Washington Square, unde am fost întâmpinat de Agnes Gooch, mai palidă ca niciodată și cu buzele albe.

— Slavă cerului c-ai venit, Patrick. Biata d-nă Burnside strigă după tine de trei zile.

...

— Dar ce a pățit tușa Mame? am întrebat.

— Of, Patrick! Cartea ei a fost respinsă de editură!

— Asta-i tot?

— O, dar e o chestiune foarte gravă.”

Sau cum descrie tușa Mame școala „revoluționară” la care se gândea să îl înscrie pe Patrick:

„Din fericire, cunosc o școală nouă, absolut divină, pe care o deschide un prieten de-ai mei. Mixtă și complet revoluționară. Toate orele sunt ținute nud, sub raze ultraviolete. După primul semestru, nimeni nu va mai avea niciun fel de inhibiții. Cunoscutul ăsta al meu este mereu „au courant”  cu tot ce se întâmplă în Viena – nici să n-audă de sistemul ăla vechi și prăfuit à la Montessori. El se axează mai ales pe arta abstractă și euritmie și pe discuțiile de grup – fără cărți și alte chestii din astea. Ce zici dacă te-aș înscrie aici? Ți-ar stimula serios libidoul.”

Sau modul în care este redat sentimentul de eliberare pe care Patrick îl simte după ce scapă de o iubită nepotrivită care se ținea ca scaiul de el, după ce încercase toate metodele elegante de a o îndepărta:

„Am părăsit ringul de dans simțindu-mă ca un condamnat grațiat de la scaunul electric.

Eram un om liber. Bubbles și-a luat adio de la mine, pe vecie. Nu mă văzuse nimeni cu ea și reputația mea de persoană afabilă, șarmantă, de Astaire, era în continuare intactă. Fericit, nu-mi doream decât să mă întorc în camera mea, să mă trântesc în pat și să rămân acolo pe termen nedefinit.”

Sau rușinea pe care o simte Patrick în momentul în care tușa Mame flirtează cu un grup de liceeni la balul său de absolvire a liceului, obligându-l într-un fel să se prefacă că nu o cunoaște:

„— Ascultă, având în vedere că tu-i cunoști pe toți de pe-aici, cine-i șerpoaica aia care atrage tot iureșul ăla?

Am simțit cum mă trec toate căldurile.

— Aia în roșu și auriu?

— Nu, nu ștoarfa aia. Zic de femeia misterioasă de ‘colo, o vezi? E îmbrăcată într-o rochie neagră, impalpabilă.

M-am uitat în direcția unui grup foarte numeros de tineri entuziaști și a tipesei care flirta și se fandosea în mijlocul lor.

— Dumnezeule, am șoptit eu.

Era tușa Mame, într-o rochie de seară fără bretele, un evantai, și toate diamantele pe care le avea în posesie.

— Cine-i? a insistat el. A venit ieri împreună cu prietenul tău Alex. A făcut numai năzbâtii pe aici, și polițaii i-au spus că dacă nu se potolește cu pistolul de apă, o bagă la răcoare. Ce bucățică, nu? Cum o cheamă?

— Îți jur dinaintea lui Dumnezeu că n-am mai văzut-o în viața mea, am spus pe tonul cel mai neutru cu putință.”

Sau modul în care este surprinsă moartea proaspătului soț al tușii Mame:

„Însă chiar în ziua în care trebuiau să inaugureze casa – la doar treisprezece luni de la căsătorie – unchiul Beau a avut parte de un sfârșit poetic: a fost lovit în cap de un cal, în Central Park. O oră mai târziu, era mort.”

Sau cel în care Patrick descrie așteptarea zilei în care, cei șase copii orfani, din cale-afară de nesuferiți, luați în grijă de Tușa Mame, aveau să înceapă școala:

„Așteptam prima zi de școală ca pe a doua pogorâre a lui Hristos. Și, în cele din urmă, s-au ivit și zorii fericitei dimineți. Urma să avem în mod garantat șapte ore pe zi de liniște și pace, cinci zile pe săptămână – asta dacă nu cumva vreunul dintre copii nu lua o răceală sau era suspendat că a comis cine știe ce atrocitate.”

Și mai ales modul în care autorul surprinde în finalul romanului o tușă Mame incorigibilă, căreia părul i-a albit complet și care și-a găsit adevărata menire în India,  dar care revine la New York pentru o scurtă perioadă de timp pentru a-și vedea nepotul, pe Mike, în vârstă de șapte ani. Au trecut anii, tușa Mame e bunică, are un nepoțel care îi spune „stră-mătușă”, dar ea e la fel de zăpăcită, extravagantă și sofisticată, de frivolă, aeriană, posesivă și autoritară, cum a fost mereu.

Regăsim așadar o aceeași tușă Mame foarte energică și plină de inițiativă, mereu pe punctul de a organiza o petrecere și mereu pe punctul de a le prezenta apropiaților ei pe unul dintre... bunii ei prieteni. Foarte voluntară și nesăbuită, tușa Mame îl invită fără să stea prea mult pe gânduri pe nepoțelul ei Mike într-o excursie în India în care aveau să meargă doar ei doi, fără părinți, și îl sfătuiește, la fel ca și pe tatăl lui pe vremea când acesta avea aproximativ aceeași vârstă, să folosească un carnețel pentru cuvinte necunoscute. Simțim așadar cum istoria se repetă, numai că de această dată protagonistul copil nu mai e Patrick, ci Mike. Tușa Mame îi vorbește la fel, îi propune o școală mai deosebită așa cum îi propusese odinioară și tatălui său, dar, cel mai important, îl apropie de ea instantaneu prin joacă, ceea ce nu poate spune decât un singur lucru despre ea, și anume că, oricât de zăpăcită și nesăbuită ar fi, tușa Mame ar fi putut fi, și într-un fel chiar este, o mamă extraordinară...

Te invit așadar să te delectezi cu o poveste pe cinste, care nu numai că te va face să râzi cu hohote, dar ți se va strecura tiptil pe sub piele, ajungându-ți în cele din urmă la suflet. Pentru că tușa Mame are ceva... aparte, așa cum avea să remarce Patrick încă de la începuturile relației lui cu tușa Mame:

„Eu și tușa Mame am învățat să ne îndrăgim reciproc în cel mai scurt timp cu putință. De altfel, era lesne de prevăzut că personalitatea ei uimitoare, care fascinase câteva mii de persoane înaintea mea, avea să mă cucerească și pe mine. Avea un farmec aiuritor, dar legendar, și în plus era primul membru al familiei pe care îl cunoșteam cu adevărat. Faptul că îi păsa de un băiețel nesemnificativ și neinteresant de zece ani, era pentru mine o sursă constantă de surpriză, încântare și, totodată, de confuzie. Dar îi păsa, și am crezut întotdeauna că, în pofida popularității, a intereselor și a nenumăratelor ocupații și activități, tușa Mame se simțea singură... Așadar, am sfârșit prin a ne îndrăgosti, și pentru amândoi a fost o experiență irepetabilă.”

Poți comanda cartea aici:

https://actsipoliton.ro/patrick-dennis-tusa-mame-carte