Trei piloni ai productivității umane

Trei piloni ai productivității umane

20.09.2017

Singura resursă naturală adevărată este mintea umană. Acum trei sute de ani, petrolul nu avea nicio utilitate pentru ființele umane. Petrolul nu are astăzi nicio utilitate pentru un urs. Cineva a inventat o utilizare pentru petrol.

 

Cu treizeci de ani în urmă, telecomunicațiile se derulau prin cabluri groase, scumpe, făcute din cupru. Astăzi, telecomunicațiile călătoresc prin fibră optică necostisitoare (făcută din silicon, cel mai comun material de pe pământ) sau pe calea aerului. Aceste invenții ale minții umane au făcut posibilă era computerelor. Există o singură resursă naturală adevărată – mintea umană.

 

În acest context, există trei „piloni” care constituie fundația productivității umane – a înfloririi omului. Acești piloni îi permit unei ființe umane individuale să fie productivă. De vreme ce atât organizațiile, cât și societățile sunt pur și simplu grupuri de ființe umane, aceiași piloni sunt sursa bunăstării la nivelul organizației și al societății.

 

Cunoașterea

 

Primul pilon este cunoașterea. Pentru a fi productiv, trebuie să știi cum să faci un anumit lucru. Cunoașterea a fost dintotdeauna necesară pentru supraviețuirea omului. Oamenii primitivi au trebuit să afle cum să găsească fructe de pădure și cum să vâneze.

 

Astăzi, cunoașterea sporește într-un ritm accelerat. În plus, volumul de cunoștințe necesare pentru simpla menținere a standardului de viață este enorm. Mai mult, în lumea de astăzi genul de know-how necesar s-a schimbat semnificativ. Deși cunoștințele tehnice sunt necesare, acestea se schimbă în mod constant. Nici nu deprinzi bine abilitățile tehnice, că s-au și schimbat.

 

Cel mai important tip de cunoaștere necesar în secolul XXI este know-how-ul necesar pentru a gândi critic, a judeca rațional și a lua decizii obiective pe baza faptelor. Abilitatea de a gândi critic este cunoașterea/competența definitorie a lumii noastre.

 

La nivel individual, ai nevoie de abilitatea tehnică pentru a-ți exercita profesia, dar mai importantă este abilitatea ta de a gândi într-un raport adecvat cu complexitatea responsabilităților tale profesionale. Trebuie să te dedici rolului de persoană care învață pe toată durata vieții, cu o minte activă.

 

Capacitatea unei organizații de a avea succes este determinată în mod fundamental de know-how-ul angajaților săi și de capacitatea liderilor săi de a integra cunoștințele de specialitate ale diverșilor membri ai organizației. Cele mai de succes organizații creează o cultură care susține învățarea pe toată durata vieții.

 

Capitalul

 

Al doilea pilon al productivității umane constă în uneltele, mașinile, echipamentele și programele de computer numite, la modul colectiv, „capital”, care sporesc procesul de producție. Dacă sarcina noastră este să mutăm 100 de tone de gunoi 500 de metri și eu am un buldozer care funcționează bine, iar tu ai o lopată, eu voi câștiga. De fapt, eu voi lucra esențialmente mai puțin decât tine pentru a realiza mai mult. Uneltele (capitalul) sporesc în mod radical productivitatea umană.

 

Uneltele sunt produsul minții umane. Cineva trebuie să inventeze buldozerul sau iPad-ul. Uneltele sunt create de minți inovatoare, concentrate, dedicate.

 

Mintea umană joacă un alt rol important în crearea uneltelor (capitalului). Cineva trebuie să aleagă să economisească, ca să existe capital (care este necesar pentru crearea uneltelor). Cu ceea ce produci, poți fie consuma, fie economisi (ceea ce, prin definiție, devine o investiție ce reprezintă capitalul). Dacă consumi tot porumbul pe care îl ai, nu vei mai avea semințe de porumb pentru a planta recolta de anul viitor.

 

O minte umană trebuie să dorească să renunțe la consumul din prezent pentru a furniza capitalul care permite investiția în crearea unui buldozer, a cărui producție poate necesita ani întregi.

 

Stimulentele

 

Al treilea pilon al productivității umane este reprezentat de stimulente. Stimulentele pot fi de natură economică și/ sau psihică/spirituală. Stimulentele contează.

 

Una dintre puținele probleme rezolvate în economie este aceea că stimulentele influențează atitudinea. Oricine a condus o companie știe că stimulentele au un impact radical asupra rezultatelor. Stimulentele negative produc rezultate distructive. Stimulentele eficiente produc rezultate dezirabile.

 

Leadershipul are legătură, în primul rând, cu stimulentele.

 

Poate că pentru tine rolul stimulentelor se înțelege de la sine, în funcție de productivitatea ta personală. Acele stimulente pot fi de natură psihică sau materială (în mod specific, banii). Mulți oameni cheltuie mult timp și energie pentru proiecte care le răsplătesc eforturile în moduri intangibile. Într-un mediu de afaceri, recompensa pe plan psihic/recunoașterea este adesea un stimulent puternic.

 

Desigur, stimulentele de natură economică sunt mobile semnificative ale eforturilor care produc rezultate. La nivelul firmei, este deosebit de important ca stimulentele, atât de natură psihică, cât și economică, să fie la unison pentru a îndeplini misiunea organizației. Stimulentele care nu sunt la unison pot fi extraordinar de distructive.

 

Stimulentul social final este libertatea. Odată ce s-a stabilit un stat de drept elementar (și limitat), libertatea este stimulentul cel mai mobilizator.

 

Pe termen lung, nu putem consuma mai mult decât producem. Adevărata problemă economică este producția – adică productivitatea.

 

În compania ta, angajații, în special liderii, au cunoștințele și combinația potrivită de cunoștințe (know-how) pentru a le oferi produse și servicii mai bune clienților tăi? A investit oare firma în mod adecvat în dezvoltarea cunoștințelor angajaților pentru a-și asigura un avantaj în competiție? Poate oare conducerea firmei să integreze în mod eficient cunoștințele acumulate de oamenii din firmă? A oferit oare firma instrumentele (și a strâns capitalul pentru a finanța acele instrumente) care vor maximiza productivitatea angajaților individuali și a creat mediul prin care angajații pot optimiza integrarea activităților lor individuale? Sunt oare stimulentele de natură psihică și economică cu adevărat create pentru a încuraja o atitudine care va optimiza îndeplinirea misiunii companiei? Au oare angajații libertatea (creativitatea) necesară pentru a-și face datoria în mod productiv?

 

Dacă răspunsul la unele dintre întrebările de mai sus nu este pozitiv, te invităm să citești „Criza de leadership și leacul pieței libere. De ce viitorul afacerilor depinde de întoarcerea la viață, libertate și căutarea fericirii” de John A. Allison. Vei găsi soluții pentru a rezolva problemele care te-au împiedicat să ajungi la productivitate.

 

Leave a Comment