Acest site folosește module cookie.

Unele dintre aceste module cookie sunt esențiale, în timp ce altele ne ajută să ne îmbunătățim experiența prin furnizarea de informații despre modul în care site-ul este utilizat.

Pentru informații mai detaliate despre cookie-urile pe care le folosim, vă rugăm să consultați Politica de confidentialitate

Acceptați setările curente

Când suferi… tu pierzi sau câștigi?

Admin ACT si Politon 20.11.2019 0 Comentarii

M-am gândit mult la cum ar trebui să sune acest articol… În final, m-am hotărât să îți spun o poveste. De fapt, două. Sunt două povești despre suferință și despre cum îi putem ține piept cu brio, sau dimpotrivă, cum ne putem prăbuși din cauza ei. În final nu îți rămâne decât să alegi în ce tabără vrei să te afli, pentru că, așa cum spune și Eric Greitens în cartea pe care ți-o recomand astăzi, „Reziliența”: „Să fii rezilient începe cu o alegere.”

 

Prima poveste este despre un copil de țărani din Rusia, care a fost abandonat de părinți în copilărie, fiind crescut ulterior de bunici. La 9 ani a început să scrie poezii, iar în scurt timp a devenit copilul minune al literaturii rusești. După ce s-a mutat la Moscova, și-a publicat primele volume de poezii, devenind în scurt timp unul dintre cei mai populari poeți ai timpurilor sale. A criticat regimul bolșevic în poeziile sale, și-a înființat propria editură, iar până la vârsta de 30 de ani se căsătorise deja de cinci ori. Una dintre nevestele sale avea să fie chiar vestita dansatoare americană Isadora Duncan. Succesul său a fost „întreținut” din păcate cu mult, mult alcool de care a devenit în cele din urmă dependent. Într-o zi geroasă de decembrie, a pus capăt zbuciumului vieții sale tăindu-și venele. Au rămas în urma lui o operă monumentală și patru copii, dintre care pe unul nu a ajuns să îl cunoască niciodată. Aceasta este povestea lui Serghei Esenin, supranumit și „heruvimul plângăcios”.

 

Cea de-a doua poveste este despre un psihiatru și scriitor celebru care a trebuit să îndure condițiile cumplite din lagărele naziste din cauză că mama lui provenea dintr-o familie evreiască de viță nobilă. El a supraviețuit eroic muncii de sclav din lagărele de la Auschwitz, unde și-a pierdut părinții, fratele și soția și s-a bucurat ulterior de o viață lungă, atingând vârsta de 92 de ani. Doctor în neurologie și filozofie, este cunoscut astăzi ca părintele logoterapiei, fiind supranumit deopotrivă și „profetul sensului vieții”. Incidentul nefericit căruia crede că i-a datorat anii de viață de după Auschwitz, a fost confiscarea de către naziști în momentul arestării a singurului manuscris al unei cărți pe care urma să o publice. Ani întregi de muncă ar fi fost astfel în zadar… Dar Viktor Frankl, căci despre el este vorba, nu s-a dat bătut. El și-a propus să refacă acel manuscris în lagăr, folosindu-se de bucățile de hârtie pe care un camarad le fura din birouri. Și a reușit… Numele lui îți sună cunoscut probabil datorită unei alte cărți care l-a făcut celebru în întreaga lume, intitulată: „Omul în căutarea sensului vieții”.

 

Doi scriitori, ambii foarte talentați, ambii apreciați astăzi datorită operei pe care au lăsat-o în urmă, ambii nevoiți să îndure un destin crunt… Marea diferență dintre ei este însă că, unul a reușit să se bucure de tot ce i-a oferit viața, altul în schimb s-a stins prematur, lăsându-se copleșit de suferință, care face până la urmă parte din viață. Unul dintre ei a ales să supraviețuiască, celălalt a decis să-și încheie socotelile cu viața atunci când nu a mai putut suporta suferința. Unul s-a lăsat învins, celălalt a ieșit învingător. 

 

Ce a avut unul? Ce i-a lipsit celuilalt? te întrebi probabil… Eric Greitens, autorul cărții „Reziliența: Înțelepciune câștigată cu greu pentru a trăi o viață mai bună” are un posibil răspuns, el fiind de părere că: „Ca să treci prin durere și să ajungi la înțelepciune, prin frică și să ajungi la curaj, prin suferință și să ajungi la tărie, e nevoie de reziliență.”

 

 

Așadar, pentru a trece peste marile suferințe din dragoste, peste durerea provocată de boli, de despărțiri, de pierderea celor dragi, și în general, peste marile drame ale vieții, avem nevoie de reziliență. Iar reziliența este într-adevăr o virtute, judecând după numărul mare de oameni care au cedat la primele încercări mai grele ale vieții. 

 

Am ajuns astfel la motivul pentru care îți recomand această carte. Ai nevoie de ea pentru a alege corect atunci când furtunile năprasnice ale sorții te vor lovi nemiloase. Ai nevoie de ea pentru a-ți aminti în acele clipe că: „Obiectivul tău este să folosești ceea ce te lovește pentru a-ți schimba traiectoria într-o direcție pozitivă.” Ai nevoie de ea, pentru a-ți aminti ceea ce a spus la un moment dat Ernest Hemingway, și anume că: „Lumea îi distruge pe toți, iar după aceea mulți sunt mai puternici în locurile distruse.” Ai nevoie de ea pentru a-ți aminti să fii puternic atunci când vei fi pe punctul să cazi.

 

Dar ai nevoie de ea și pentru a-ți alege modele pentru vremurile când te va durea. Ai atâtea povești și exemple minunate de oameni care au transformat suferința în măreție încât nu te vei mai îndoi niciodată că ceea ce a spus Einstein la un moment dat, este adevărat: „Nu există decât un drum spre adevărata măreție umană: drumul prin suferință.” Văzând cum filozoful Boețiu și-a transformat ultimele clipe din viață în „Consolarea”, cum Miguel de Cervantes și-a transformat anii de temniță în primul roman modern – „Don Quijote” sau cum Feodor Dostoievski și-a transformat „a doua viață” în romanele care l-au adus pe lista celor mai mari autori din toate timpurile, poate că te vei gândi data viitoare când vei simți durere că ai ceva mai bun de făcut cu suferința ta decât să stai să suferi dezarmat în tăcere…

 

Octavian Paler credea pesimit că: „Acesta e omul, domnilor. Rezistă la multe, dar câteodată îl doboară golul din jur.” Eric Greitens îți spune la modul cel mai optimist posibil însă că, din contră, nu ai motive să te lași doborât de golul din jur, pentru că numai înfruntând și doborând suferința vei ajunge să cunoști adevărata fericire. 

 

„Nu te complace în durere. Înfrunt-o. Fă-o pentru tine. Fă-o pentru familia ta. Fă-o pentru a putea să te dezvolți și să aduci fericire.”

 

Și fă-o pentru că:

 

„Ceea ce vei deveni reprezintă rezultatul a ceea ce ești dispus să înduri.”

 

Câteodată tu ești cel care suferă… Câteodată unul dintre prietenii tăi poate fi copleșit de durere… Amintește-ți atunci că Reziliența e mai mult decât o consolare. Poate fi imboldul de a lăsa totul în urmă și de a construi ceva măreț pe pilonii suferinței. Convinge-te singur, descoperind cartea aici:

 

Reziliența: Înțelepciune câștigată cu greu pentru a trăi o viață mai bună

Leave a Comment