Sensul unei vieți bune

Sensul unei vieți bune

10.11.2017

„Dacă nu ai nimic plin de sens în viață, nimic nu este interesant”. ‒ Daniel Klein

 

Artificiile sunt interesante. O dată sau de două ori pe an, e posibil să petrecem o oră sau două privind plini de mirare cum artificiile luminează cerul nopții. Imaginează-ți însă două zile îtregi de artificii. Ai leșina de plictiseală.

Un spectacol ne poate capta atenția, dar e nevoie de sens pentru a ne-o menține.

 

Dacă uităm acest lucru, riscăm să sărim de la un spectacol la altul, de la o distracție la alta, de la un amuzament la altul. Oamenii care se lamentează că sunt plictisiți se plâng de obicei de lipsa amuzamentului, a spectacolului. Adesea însă, eu cred că se lamentează din cauza unei lipse a sensului. Fără un sens, totul devi- ne un spectacol, iar spectacolul devine obositor.

 

Pe termen lung, singurul leac împotriva plictiselii este sensul.

 

Cu toții știm cum e să faci o muncă de care nu te simți captivat. Totul ‒ gândul că trebuie să speli vasele, o mișcare observată cu colțul ochiului ‒ devine ceva ce îți distrage atenția.

 

Ca răspuns, oamenii cu probleme de atenție încearcă adesea să elimine ceea ce le distrage atenția. Creează procedee, reguli sau trucuri care să-i ajute să-și facă treaba. Asta e de ajutor câteodată. Dar, în cea mai mare parte a timpului, impulsul de a elimina ceea ce ne distrage atenția poate fi el însuși o mare distragere a atenției. În viață vor exista mereu lucruri care ne distrag. Ne poate enerva până și liniștea. Concentrarea nu vine din munca fără distrageri, ci dintr-un devotament atât de intens, încât nu mai suntem conștienți de ele.

 

Când vedem oameni ale căror talente sunt irosite, a căror energie este implicată în preocupări pe care ei le consideră neînsemnate ‒ sau și mai rău, în preocupări pe care alții le consideră distructive ‒, de obicei problema nu e că suferă de prea multe distrageri ale atenției.

 

Problema este că oamenii au prea puțin devotament.

 

Vocația cuiva poate fi să devină o bunică extraordinară, un fermier bun care produce nuci de cocos sau un schior profesionist. Există poeți, doctori, camionagii, bancheri, actori, polițiști, bucătari și profesori cărora zilele le zboară ca vântul, deoarece sunt îndrăgostiți de ceea ce fac. Există și neurochirurgi, astrofizicieni, tâmplari, coafeze și avocați care vin posaci la muncă în fiecare dimineață și stau cu ochii pe ceas toată ziua. La fel cum orice muncă se poate transforma într-o plictiseală jalnică, orice vocație poate fi o sursă de bucurie, dacă este urmată cu pasiune și dragoste pentru excelență.

 

În primul rând, avem în cultura noastră o prejudecată foarte veche care îl pune pe profesor deasupra instalatorului, pe înțelept deasupra vânzătorului și abstractul deasupra concretului. E unul dintre motivele pentru care, astăzi, mulți părinți își împing copiii să devină „muncitori intelectuali” în loc să devină meseriași, deși viața unui meseriaș priceput oferă adesea mai multe perspective de libertate, satisfacție și independență decât cea a multor copii care ajung blocați în spatele unui birou, înecați în datorii și speriați că își vor supăra șeful.

 

O altă prejudecată este aceea că adesea considerăm munca în serviciul public ca fiind în mod inerent mai nobilă decât munca celor care fac posibil serviciul public, construind afaceri și creând bogăție. Aproape fiecare ocupație poate fi o ocazie de a servi, dacă este făcută cu compasiune. Ș i invers, oamenii pot trata cu egoism orice ocupație, indiferent de câtă preocupare pentru binele public există în descrierea postului.

Cred că ne derutăm singuri atunci când facem din serviciul public domeniul exclusiv al anumitor profesii.

 

Noblețea muncii nu stă atât de mult în munca pe care o facem, ci în excelența cu care o realizăm.

 

Ne facem rău nouă, ca societate, atunci când ne imaginăm că serviciul public este ceva ce numai anumiți oameni aleg să facă, în loc să fie ceea ce se așteaptă din partea fiecărui cetățean.

 

Cred că e aproape imposibil să cunoști vocația reală a unui om dacă nu îl cunoști cu adevărat și este adesea o greșeală să presupui că ceea ce e plătit să facă e același lucru cu munca vieții lui. Oamenii sunt complecși și multilaterali. Dacă ajungi să îi cunoști, vei descoperi adesea că devotamentul lor e diferit de ceea ce îi vezi tu că fac. S-ar putea să descoperi, de asemenea, că adăpostesc rezerve de curaj și energie pe care nu le-ai văzut niciodată.

 

Există multe modalități extraordinar de diverse pentru a trăi o viață bună și vei învăța să îți creezi și tu una dacă citești „Reziliența. Înțelepciune câștigată cu greu pentru a trăi o viață mai bună” de Eric Greitens

Leave a Comment