Ești ceea ce visezi! Fă saltul înainte și devino cine vrei să fii!

Te-ai întrebat vreodată care este adevărul despre tine însuți?

Te-ai gândit vreodată când ești TU cu adevărat?

Dimineața, când te îndrepți stresat spre serviciu? Seara, când zaci pe canapea cu telecomanda în mână crezând că te relaxezi? Când escaladezi munții? Când săruți cu privirea marea? Când construiești din gânduri planuri? Când pui capul pe pernă și visezi? Și apropo, la ce visezi?

Simți că în visele acelea ești tu cu adevărat? Ești tu cel care face ceea ce simte, nu ceea ce trebuie? Ești tu cel care îndrăznește să își trăiască visul departe de ochii lumii pentru a nu risca astfel să fie criticat, judecat, pus la zid?

Dar de ce trebuie să fie doar un vis? Nu cumva te-ai consolat mult prea devreme cu ideea că... un vis e doar un vis? Și dacă e așa cum spui, de ce nu îți dă pace? De ce continuă să îți dea târcoale? Să te răscolească? De ce te caută? Sau poate că nu visul te caută pe tine, poate că tu însuți te cauți pe tine cel adevărat?

Iar acum, gândindu-te mai bine, nu-i așa că începi să înțelegi? Începi să îți dai seama că tu cel adevărat este acea voce timidă, pe care tu, o înfunzi cu un bobârnac, o acoperi, o strivești și încerci să o faci să dispară, ori de câte ori încearcă să se facă auzită?

De ce ți-e frică?

Pentru că ea spune adevărul despre tine? Pentru că ea știe cine ești și ce ești menit să faci, și îți reamintește? Dar tu știi foarte bine că e datoria ei să facă asta, pentru că e conștiința ta. 

De ea te temi. Te temi pentru că ai pornit pe un alt drum și e destul de comod să mergi pe el. Pentru că te-ai obișnuit deja cu toate metehnele lui. Să asculți de conștiința ta ar însemna acum că ai parcurs atâta drum degeaba. Ar trebui să te întorci înapoi prea mult și să pornești pe o cu totul altă cale...

Ești prea obosit ca să faci asta sau ți-e doar lene? 

Și dacă drumul ar merita?

Dacă întoarcerea înapoi ar însemna să te regăsești pe tine cel adevărat, cel de care te-ai despărțit la un moment dat, pentru că alții, poate părinții tăi, prietenii tăi sau poate profesorii tăi, ți-au dat de înțeles că tu ești cel care cred ei că ești. Te-ai negat atunci pe tine însuți și ai devenit ce au vrut ei. Ei au câștigat, tu... ai pierdut... Tu te-ai pierdut...

Ce ai spune însă dacă ar veni cineva la tine, te-ar bate ușor pe umăr și ți-ar spune: „Hei, știu care e problema ta. Am fost și eu în situația ta. Dar acum sunt fericit. Și știi de ce?” Dacă pe individul respectiv l-ai cunoaște, sau l-ai recunoaște, pentru că e puțin probabil să-l fi întâlnit în carne și oase, i-ai da o șansă să te ajute? Ți-ai da o șansă să faci acel pas înainte necesar spre tine cel adevărat? 

Ți-ai da o șansă să îți privești visul în față și să îi spui: Nu e nevoie să mă mai bântui noaptea pentru că de mâine am să te trăiesc!”?

Uneori, pentru a ne realiza visurile, nu avem nevoie decât de cineva care să ne spună că se poate și să ne convingă prin exemplul lui personal că e suficient să faci un simplu pas spre acel vis, pentru ca apoi totul să decurgă de la sine.

Iar celebrul actor, producător, prezentator radio și TV și autor, Steve Harvey, exact asta face prin intermediul cărții sale „Salt înainte”. Îți spune povestea lui, cel de dinainte de a deveni el cel adevărat, când nu își găsea locul în lume și încerca tot felul de lucruri, sperând ca, la un moment dat, viața lui să intre pe un făgaș normal. 

Dar nimic nu decurge așa cum ar dori, atât timp cât acțiunile lui se îndreaptă mereu în direcția opusă celei dictate de propria conștiință. Iar conștiința îi dictează că trebuie să câștige bani făcându-i pe oameni să râdă, valorificându-și astfel darul lui special cu care Dumnezeu l-a înzestrat. Și atât timp cât acțiunile lui nu urmăresc acest lucru, nimic nu pare să-i meargă bine. Este exmatriculat din facultate, concediat de la  Ford Motor Company, pleacă de la Amway pentru a deveni distribuitor de diamante, vinde de la produse dietetice, până la asigurări și alte bunuri, dar niciunde nu își găsește cu adevărat locul. Nici chiar în căsnicie... 

Până într-o zi, când, ceva se întâmplă, iar el are parte de o revelație. Schimbă macazul așadar, și pornește pe drumul pe care l-a tot ocolit. Drumul care ducea spre... el cel adevărat. Un drum plin de satisfacții pe toate planurile, care l-a transformat pe Steve Harvey cel fără casă, divorțat, gata să se mute înapoi la părinții săi la o vârstă la care toată lumea este așezată la casa ei, într-o personalitate de talie mondială, cu o avere estimată la 200 de milioane de dolari. 

Drumul, după cum mărturisește comediantul, nu a fost deloc ușor, dar a meritat fiecare efort. Așadar, nu porni la drum cu gândul că va fi ușor, pentru că marile satisfacții nu vin niciodată fără efort sau sacrificii, pornește la drum hotărât să înfrunți tot ce trebuie pentru a-ți împlini visul, pentru că, spune Steve Harvey:

„Pentru a trece la următorul nivel, trebuie să accepți faptul că vei avea parte și de răni. Acestea sunt necesare. Când nu aveam casă, știam că plăteam pentru visul meu. Toți trebuie să facem asta. Dumnezeu e un antrenor. Chiar datoriile și rănile sunt cele care te împing înainte. Tăieturile și vânătăile căpătate când ai făcut saltul înainte te vor ajuta să te ridici de jos, când vei simți că nu mai poți. Te poți răni în atât de multe feluri! Poate fi cineva care te vorbește de rău la serviciu. Sau te acuză de ceva ce nu ai făcut. Ori răspândește minciuni despre tine. Trebuie să știi că astfel de răni îți modelează caracterul. Și este necesar să ai încredere că Dumnezeu te face mai puternic, pentru următorul salt înainte.”

Sau, mai pe scurt:

„Viața poate fi urâtă uneori. Vei face alegeri nepotrivite. Vei eșua. Îți vei pierde speranța și, poate, vei fi tentat să renunți. Însă dacă faci saltul înainte și ai încredere că El este cu tine și te ajută, vei reuși orice.”

Sunt atâtea povești care se scriu greșit pe lumea asta... Un doctor visează să fie om de afaceri, dar nu are curajul să renunțe la bisturiu; un mecanic auto visează să cânte pe marile scene ale lumii, dar crede că este ridicol să spere așa ceva; un profesor se visează fermier; un inginer se rușinează la gândul că mintea lui născocește poezii și tot felul de gânduri ce par plăsmuite de o minte de poet; un sportiv visează filme pe care ar vrea să le regizeze, etc. Dar pentru că fiecare dintre ei crede că aceste gânduri nu au nicio legătură cu ei înșiși, continuă să trăiască în același mod, făcând ceva și visând la cu totul altceva. Cu toate acestea, există doctori care au devenit oameni de afaceri, foști sportivi care au devenit mari artiști, oameni care au dus o existență măruntă, până când au avut curajul să devină acei CINEVA care au fost meniți să devină...

Sunt atât de mulți adulți, care cândva au fost niște copii care visau să schimbe lumea. Apoi, niște adulți responsabili, au venit și le-au spus: e prea mult, e prea greu, nu e de tine, n-ai să reușești niciodată să faci asta, și atunci, copiii s-au conformat și nu au mai îndrăznit niciodată să viseze... prostii. „S-au cumințit” și au făcut ce au zis adulții responsabili că trebuie să facă.  Și au făcut, și au tot făcut la nesfârșit lucruri pe care nu și-au dorit să le facă, până într-o zi, când, sfârșitul le-a bătut la ușă și i-a întrebat: „Ce regreți?”. Iar ei au răspus: „Să fi făcut măcar o clipă ceea ce mi-am dorit...”

Așadar, nu ai la dispoziție prea mult timp pentru a fi tu cel adevărat. Ai doar o viață. Prin urmare ar trebui să te apuci de treabă. Pentru că cel mai bun moment pentru a începe să trăiești viața pe care ți-o dorești este acum:

„Nu mai aștepta momentul propice. Momentul oportun este întotdeauna cel de acum. Cea mai bună zi pentru o nouă viață este azi. Cimitirele sunt pline de oameni care și-ar fi dorit să mai trăiască o zi, pentru a folosi darul cu care au fost înzestrați. Dacă ești sănătos și respiri, înseamnă că Dumnezeu are planuri cu tine. Chiar și atunci când ceva nu îți iese din prima așa cum ți-ai dorit, nu trebuie să renunți, ci să încerci a doua, a treia și a patra oară, până când reușești.”

Și fii conștient în fiecare clipă în care vei lupta pentru visul tău că lumea asta are nevoie de mai multe povești fericite. Pentru că... tragedii sunt destule.

Citește o carte în care cu siguranță te vei regăsi și îndrăznește să faci saltul înainte:

https://actsipoliton.ro/steve-harvey-salt-inainte-carte