Acest site folosește module cookie.

Unele dintre aceste module cookie sunt esențiale, în timp ce altele ne ajută să ne îmbunătățim experiența prin furnizarea de informații despre modul în care site-ul este utilizat.

Pentru informații mai detaliate despre cookie-urile pe care le folosim, vă rugăm să consultați Politica de confidentialitate

Acceptați setările curente

Principiile domnului Dalio

Admin Anghel 20.12.2018 0 Comentarii

 

Fondatorul Bridgewater răspândește ideea de „transparență radicală”

 

Domnul Dalio a creat un mediu de lucru neobișnuit în care confruntarea este încurajată în cadrul companiei sale, Bridgewater Associates, cea mai mare companie de investiții din lume. Cu noua lui carte, „Principii”, speră să întipărească ideile sale în gândirea colectivă.

 

Când mii de Egipteni au ieșit pe străzi în timpul protestelor arabe din primăvara lui 2011, Ray Dalio, miliardarul unui fond de investiții, s-a decis să navigheze pe Nil alături de niște prieteni și alți câțiva oameni din domeniul finanțelor.
Din cauza tensiunilor din Estul Mijlociu, vizitele în acea zonă deveniseră periculoase, iar cei din conducerea companiei domnului Dalio erau îngrijorați pentru acesta. Dar cei responsabili de siguranța lui nu au reușit să-l convingă să-și schimbe planurile, așa că au alcătuit o echipă specială care să-l urmărească pe domnul Dalio și grupul lui prin GPS, sperând astfel să-l țină departe de probleme.
Am putea spune că domnul Dalio aplica una din propriile reguli, cunoscută în companie ca Principiul 188: „Dacă faci un plan, du-l până la capăt!”

 


De-a lungul a patru decenii, domnul Dalio, în vârstă de 68 de ani, a dezvoltat Bridgewater, companie care deține 160 miliarde de dolari în active și care este cel mai mare fond de investiții din lume – mai mare decât următoarele două fonduri de investiții din top adunate împreună.
Totodată, Ray Dalio administrează banii unor companii dintre cele mai mari, fonduri de pensii publice, fonduri suverane de investiții și chiar câteva bănci centrale. A devenit chiar un consultant în privința finanțelor pentru diverși lideri politici din China, Estul Mijlociu și alte țări.
De asemenea, Ray Dalio a creat un mediu neobișnuit de lucru în cadrul companiei Bridgewater, angajații lucrând după un set de reguli creat de el, numit „Principii”. A început să elaboreze aceste reguli, care sunt în număr de 200, acum două decenii, pe baza experienței sale de viață.
Unele dintre ele, ca cea care recomandă angajaților să nu tolereze „răutatea”, sunt de bun simț. Altele – „caută oameni care «strălucesc»”; „fii dispus să «îi împuști pe cei pe care îi iubești»” – sunt mai neconvenționale.
Toate regulile susțin ceea ce domnul Dalio numește „transparență radicală” în mediul de lucru și în căutarea angajatului ideal. Aceste idealuri sunt în contrast complet cu reputația companiei Bridgewater, și anume că este o companie secretoasă când vine vorba de schimburi, chiar și pentru o industrie unde secretele în privința investițiilor sunt ceva normal.
Acum, domnul Dalio speră ca și ceilalți să adopte ideile sale despre mediul de lucru și astfel începe promovarea pentru ale sale Principii. Dar este oare pregătită America corporatistă pentru viziunea lui, pe alocuri contradictorie, în ceea ce privește transparența radicală?
Cu ajutorul unui fost editor pentru revista GQ, Ray Dalio a scris „Principii”, atât o carte despre principiile care l-au ajutat în viață personală și profesională, cât și o autobiografie. De asemenea, el lucrează și la o aplicație pentru smartphone – numită „Book of the Future” – menită să ajute și alți oameni de afaceri să aplice Principiile.

 


Poziționându-l pe domnul Dalio pe aceeași treaptă cu Steve Jobs sau Warren E. Buffet, apar întrebări legate de cultura neobișnuită a companiei sale. Compania filmează aproape tot ce se întâmplă acolo pentru a le analiza mai apoi ca studii de caz, iar angajații primesc temă pentru acasă și sunt notați pentru cât de bine au înțeles Principiile.
În interviuri cu aproape 50 de actuali și foști angajați ai companiei, unii selectați chiar de domnul Dalio, The New York Times a aflat că acesta implementează regulile pentru a se asigura că toată lumea supraviețuiește în companie. Câțiva directori executivi au fost dați exemplu negativ în fața tuturor și „executați public” pentru că au încălcat regulile, iar scopul a fost să descurajeze comportamentul necorespunzător. Alți angajați au fost aduși până la lacrimi.
Ziarul Times a descoperit de asemenea că procesul de investiții Bridgewater este ținut secret chiar și față de investitori și cei 1500 de angajați ai firmei. Doar 12 persoane cunosc în întregime felul în care operează firma.
Până și angajații care au avut o experiență plăcută în cadrul companiei spun că este un mediu de lucru rigid și, uneori, apăsător.
„Este o companie de investiții sau un experiment social?”, spune Tim Bradley, unul dintre foștii consultanți ai firmei în domeniul tehnologiei, care a lucrat pentru Bridgewater timp de un an, în 2010.
În aceste vremuri când cultura mediului de lucru poate atrage critici dure și publice – fie într-un start-up din Silicon Valley, o bancă de pe Wall Street sau într-o fabrică – , ideea domnului Dalio ca și alte companii să adopte modelul Bridgewater ar putea fi greu de pus în practică.
Domnul Dalio a refuzat să comenteze acest articol. În trecut, a privit criticile aduse la adresa companiei sale drept exagerări ale unor angajați nemulțumiți și le-a numit „știri deformate”.
Compania Bridgewater a declarat că oamenii fie înfloresc cu ajutorul „culturii unice” din cadrul companiei, fie „le displace și decid să meargă mai departe”.

 

 

Principii de muncă

 

Înconjurată de pini și ascunsă de drumul principal, locația liniștită a sediului central Bridgewater din Westport, Connecticut, este îndrăgită de către angajați. De asemenea, multora dintre ei li se pare că munca acolo îi stimulează din punct de vedere intelectual.
Culeși din cele mai bune școli, majoritatea angajaților ajung acolo fără sau cu foarte puțină experiență în domeniul finanțelor. Muncesc mult, dar petrec la fel de mult la casele de vacanță Lookout unde mesele sunt pregătite de bucătari de top ai companiei Bridgewater sau la casa din Vermont a domnului Dalio.
„Cu siguranță Bridgewater m-a schimbat și pot spune că m-a schimbat în bine”, spune Owen B. Jennings care a fost angajat ca asociat în departamentul investiții în 2011 după ce a absolvit colegiul Dartmouth.
Alții descriu o latură mai întunecată a culturii din firmă. Numărul celor care vin și pleacă este mare – o treime dintre angajați pleacă în primii doi ani, o cifră pe care compania nu o dezminte. Unii dintre cei care au plecat spun că le-a displăcut modul direct în care primeau feedback, faptul că acțiunile le erau puse mereu la îndoială, lipsa intimității și obligația de a adera la setul de reguli ale domnului Dalio.
Aproape toți actualii și foștii angajați care au fost intervievați au refuzat să fie înregistrați de teama de a nu fi pedepsiți din cauza contractului de confidențialitate foarte strict al firmei. Ziarul The Times a analizat documente din 12 procese și plângeri depuse împotriva companiei de către foști angajați, cât și documente obținute de la agenții publice datorită legii libertății accesului la informație.
Ideea care reiese este că viața la Bridgewater este solicitantă și concentrată pe respectarea regulilor domnului Dalio.

 


Angajații sunt testați și notați în fiecare zi pentru verificarea cunoștințelor legate de Principii. Se plimbă cu iPad-uri încărcate cu regulile companiei și un sistem interactiv numit „dots” pentru a-și evalua colegii și supraveghetorii. Evaluările apar în dosarele angajaților care poartă denumirea de „cartonașe de baseball”.
24 de „căpitani” ai Principiilor sunt responsabili pentru aplicarea regulilor. Alt grup, „supraveghetorii”, care raportează domnului Dalio, monitorizează departamentele principale.
Camerele video care înregistrează interacțiunile zilnice pentru viitoare cazuri de studiu sunt omniprezente, astfel încât angajații glumesc pe seama lor, numindu-le „oamenii din pereți”.
Din când în când, ședințele durează câteva ore, uneori din cauza unei dezbateri despre motivul pentru care anumite subiecte sunt pe ordinea de zi, alteori despre calitatea prezentării vreunui angajat. Angajații spun că sunt mustrați public dacă nu își fac tema pentru acasă legată de cultura firmei sau, uneori, pentru „gândire sub nivelul așteptărilor”.
Într-unul dintre cazurile de studiu memorabile ale firmei – înregistrări video ale unor evenimente petrecute la Bridgewater pe care angajații le revăd și le analizează – o angajată a izbucnit în lacrimi în timpul unui interogatoriu de grup. „N-am văzut niciodată într-o cameră atâția oameni inteligenți care nu reușesc să ducă nimic la bun sfârșit”, a spus domnul Bradley.
Bridgewater a declarat că „ar fi eronat să descrii” firma ca pe un loc unde angajații sunt mustrați public.
Aplicația la care lucrează domnul Dalio va include înregistrări video ale cazurilor de studiu din cadrul companiei, dar doar cele asupra cărora angajații și-au dat acordul să fie făcute publice.
Domnul Dalio, devotat meditației transcendentale, consideră confruntarea ca parte a misiunii de a ajunge la adevăr și a stabili „credibilitatea” unui angajat. Și asta pentru că, așa cum a explicat cândva într-unul dintre Principiile cunoscute în interior că principiul numărul 194, doar „cei credibili au dreptul să-și exprime părerile”.
James Cordes, de câțiva ani consultant pe teme interne pentru comitetul de management din cadrul firmei Bridgewater, spune despre domnul Dalio că este „pedant” și că „trebuie să fii implicat cu totul”.
Domnul Dalio a spus despre firmă că este un loc fără politici de birou, un loc unde angajații nu se vorbesc pe la spate. Dar câțiva foști angajați susțin că domnul Dalio a creat pur și simplu alt gen de politică de birou, una care îi răsplătește pe cei care joacă după regulile lui.
Cei mai importanți directori executivi ai companiei, ca și domnul Dalio, văd lucrurile diferit. „Acesta este un loc de analiză”, spune Brian Kreiter, membru al comitetului de management Bridgewater. „Când ceva merge prost în orice aspect al afacerii, este dezbătut intens prin prisma cunoștințelor noastre comune, a sistemelor și a principiilor.”
„Ne dorim ca acest loc să fie unul al meritocrației ideilor”, spune acesta.
În misiunea domnului Dalio de a crea un mediu care prețuiește datele, inteligența emoțională poate dispărea din procesul luării deciziilor în afaceri, spune Robin Levine, o fostă angajată a companiei care acum, alături de un alt fost coleg, conduce o platformă de job-uri. „Dacă citești Principii, accentul cade mai mult pe individ.” Doamna Levine a adăugat că munca la Bridgewater i-a îmbunătățit relațiile interpersonale.
Și totuși, câteva incidente legate de un comportament nepotrivit în timpul teambuilding-urilor din casele de vacanță i-au nemulțumit pe angajați.
Odată, în 2012, la Mohonk Mountain House din vecinătatea orașului New York, câțiva noi asociați au asistat la o discuție la gura șemineului, o discuție care a început în joacă dar care a degenerat când Greg Jensen, unul dintre oamenii apropiați ai domnului Dalio și totodată director de investiții, a fost rugat de alt angajat să povestească despre momentul când el și domnul Dalio, în timpul unei călătorii în Japonia, au stat împreună dezbrăcați într-o saună.
Câțiva angajați au spus ca s-au simțit stânjeniți de ceea ce s-a întâmplat în acel weekend, cum ar fi înotul în pielea goală sau consumul excesiv de alcool de către unii dintre cei prezenți acolo.
Cu 3 ani în urmă, un alt director executiv important a dus un grup de tineri stagiari la un club de striptease. Din nou, unii dintre angajați s-au arătat ulterior nemulțumiți, iar episodul a devenit un caz de studiu pentru a fi discutat în ședințele interne.


Aceste incidente au tot ajuns în vizorul publicului în ultimul an, făcându-i pe cei din firmă să se îngrijoreze pentru imaginea acesteia. Impactul avut asupra recrutărilor a devenit un subiect de discuție în firmă, potrivit unui document intern examinat de The Times. Un manager a scris în documentul cu pricina că Bridgewater a devenit „un loc pentru care este greu să faci angajări și pentru care entuziasmul de a ocupa un post a scăzut”.
Anul trecut, firma a rezolvat o plângere depusă de Consiliul Național pentru Relațiile de Muncă în ceea ce privește contractele de angajare restrictive ale companiei.
Mark Carey, un avocat specializat în dreptul muncii care a reprezentat 5 angajați în procesele acestora împotriva companiei Bridgewater din ultimii doi ani, spune că domnul Dalio a creat un mediu de lucru care împiedică angajații să vorbească deschis despre problemele de la muncă.
„Această transparență și căutare de adevăr se suprapun cu faptul că toate interacțiunile cu angajații sunt ținute intenționat secret ”, a spus domnul Carey.
Domnul Dalio a recunoscut că această cultură a firmei nu este pentru toată lumea. Despre regulile sale acesta scrie în „Principii”: „Nu mă aștept să le urmați orbește”. Compania a declarat: „Deși este posibil ca distorsiunile aduse de media să ne îngrijoreze că ar putea afecta recrutările, firma tocmai a avut una dintre cele mai bune serii de recrutare dintotdeauna.”
Bridgewater declară de asemenea că lideri ai business-ului precum Bill Gates și Jamie Dimon au lăudat cartea domnului Dalio.
Robert Kegan, profesor la Harvard Graduate School, după ce a petrecut o săptămână făcând cercetări în cadrul firmei, l-a asemănat pe domnul Dalio cu un mare inventator. „Fiecare critică pe care ați auzit-o despre Bridgewater ar putea fi adevărată, dar, cu toate astea, tot nu poate știrbi din însemnătatea proiectului în sine”, a spus profesorul Kegan, adăugând că „domnul Dalio contribuie la o transformare la fel de impresionantă precum revoluția industrială”.

 

 

Mașina de investiții


Unii manageri de fonduri de investiții au aripi din muzee denumite după ei grație donațiilor mari pe care le fac. Alții au secții de spital dedicate în onoarea lor. Domnul Dalio are o specie de corali – Eknomisis dalioi – care îi poartă numele din 2011 datorită implicării sale în cadrul Fundației Naționale pentru pești și animale sălbatice.
Începutul său a fost, însă, mult mai umil.
A crescut în Jackson Heights, Queens, fiind fiul unui muzician de jazz. A obținut o diplomă de licență în contabilitate la Universitatea Long Island înainte de a merge la Harvard Business School. După absolvire, s-a angajat la o firmă mică de brokeraj condusă la acea vreme de Sanford I. Weill, care, mai târziu, a înființat Citigroup.
Domnul Dalio nu a rezistat mult. I-a dat un pumn în față șefului și a adus o stripperiță la un eveniment al firmei. Astfel, a fost concediat ca mai apoi să înființeze Bridgewater în 1975 și să lucreze din apartamentul său din Manhattan.
S-a căsătorit cu Barbara Gabaldoni, descendentă a lui Whitney și Vanderbilts, iar perechea s-a mutat la Wilton, Connecticut. Pentru o vreme, Bridgewater era o companie atât de mică încât își desfășura activitatea din apartamentul lor.
Primii clienți au fost Banca Mondială și Eastman Kodak. Firma și-a câștigat un renume pe Wall Street datorită cercetărilor amănunțite făcute zilnic din domeniul economic, numit Daily Observations.
După ce a profitat de prăbușirea bursei din 1987, domnul Dalio a început să devină cunoscut dincolo de Wall Street. În anul următor, a apărut într-un episod al emisiunii „Oprah Winfrey Show”, numită „Străinii dețin America?”.
În 1991, Bridgewater a înființat unul dintre fondurile sale emblematice, „Pure Alpha”, care face pariuri bazate pe direcția tendințelor economice globale. Cinci ani mai târziu, a înființat „All Weather”, un fond care avea o strategie stabilă, cu risc scăzut, numită „paritate de risc”.

 


În ceea ce privește cartea sa, „Principii”, conceptul a venit din obișnuința domnului Dalio de a-și scrie observațiile cu privire la modul în care funcționează piețele. Apoi, el a continuat să-și scrie ideile despre modul în care angajații ar trebui să interacționeze la locul de muncă.
La mijlocul anilor 2000, avea doar câteva principii, dar numărul lor a crescut repede împreună cu numărul angajaților de la Bridgewater. În cele din urmă, domnul Dalio și-a scris regulile într-o carte mică, albă. Toți angajații aveau un exemplar înainte ca principiile să devină disponibile pe iPad-urile firmei.
Abia după criza financiară de acum un deceniu Bridgewater a ajuns în liga celor mari. Compania a fost cu un pas înaintea celorlalte observând ce probleme încep să se ridice pe piața creditelor ipotecare și a firmelor de investiții precum Bear Stearns și Lehman Brothers. Astfel că, atunci când bursa a căzut în 2008 și majoritatea fondurilor au înregistrat pierderi mari, fondul Pure Alpha al Bridgewater a avut succes, ceea ce a dus la a atrage și mai mulți bani.
De la început, Pure Alpha a adus investitorilor săi o rentabilitate medie anuală de 11,9%, ceva mai bine decât randamentul mediu anual de 9,5% pentru Standard & Poor’s 500. Fondul All Weather a oferit investitorilor o rentabilitate anuală de 7,9% de când a început.
Într-o industrie cunoscută pentru „evenimentele înflăcărate” pe care le produce, revenirea consecventă a atras investitorii către Bridgewater, în ciuda stilului de conducere neobișnuit al domnului Dalio, care a inclus multe „zguduieli” la nivel de management. Cel mai recent, domnul Dalio l-a concediat în martie pe Jon Rubinstein, fostul director executiv al Apple, după ce l-a angajat cu doar 10 luni în urmă ca director executiv al firmei, pentru că nu se integra în cultura companiei.
„Este o cultură care nu i se potrivește oricui, dar asta nu mă va opri să investesc”, a spus John Longo, profesor de finanțe la Universitatea Rutgers School of Business.
Cu toate acestea, o mare parte din lăudata mașina de investiții a firmei rămâne învăluită în mister, chiar și pentru cei care lucrează la Bridgewater. Pe Wall Street, modul în care firma face bani a fost mult timp dezbătut cu invidie, deoarece reușește cumva să își ascundă tranzacțiile de concurenți.
Fiind unul dintre primele fonduri de investiții care folosește analiza cantitativă, Bridgewater își bazează aproape toate tranzacțiile pe algoritmi derivați din decenii de observare a pieței. Firma tranzacționează pe multe piețe diverse, inclusiv în yeni japonezi, titluri de trezorerie și aur.
Angajații Bridgewater nu lucrează bazându-se pe intuiție sau făcând tranzacționări în ritm alert. Spre deosebire de concurenți, care sunt responsabili pentru tranzacțiile lor, angajații Bridgewater apasă pur și simplu pe niște butoane care execută tranzacțiile. Multe dintre aceste poziții se mențin timp de câteva luni.
Doar un număr mic de directori executivi care se află în „cercul de încredere” al domnului Dalio au o imagine completă a strategiei firmei. Alți 6 angajați, care fac parte din echipa numită Signals și decid modul în care firma ar trebui să-și ajusteze tranzacțiile, semnează contracte pe termen lung care specifică ca angajatul să nu intre în competiție cu angajatorul în timpul colaborării sau după.
Pentru a evita orice scurgeri neintenționate de informații, Bridgewater are o politică care descurajează cei 450 de angajați care lucrează pe partea de investiții a firmei să socializeze cu alți angajați de la firmele de pe Wall Street alături de care tranzacționează.
„Nu numai că informațiile sunt confidențiale pentru publicul larg, dar nici măcar nu sunt răspândite în cadrul Bridgewater”, a scris Nella Domenici, directorul financiar al firmei, în efortul de a-i convinge pe cei de la Sistemul de Pensii pentru Profesori din Texas, un investitor Bridgewater, să refuze publicarea unor documente solicitate de The Times.

 

 

Călător prin lume

 

La Forumul Economic Mondial din Davos, Elveția, din ianuarie, domnul Dalio a apărut în conferință alături de doi oficiali ruși: Kirill Dmitriev, directorul Fondului de Investiții Directe al Rusiei, și Igor Shuvalov, vicepremier al Rusiei. Participarea lor la conferință a venit în urma unei probleme politice stringente în care Statele Unite susțineau că Rusia ar fi influențat alegerile prezidențiale.
„Ar fi mai bine ca sancțiunile să fie anulate”, pentru dezvoltarea economică și financiară a Rusiei, a declarat domnul Dalio publicului, adăugând că Rusia a făcut deja ajustări pentru a fi mai puțin dependentă de investițiile străine.
Mesajul părea să-i mulțumească pe conferențiari. Domnul Dmitriev a spus că speră să organizeze o delegație în Rusia în acel an, „care să conțină cele mai mari fonduri și companii din S.U.A.”, adăugând, „ne-ar face plăcere să îl avem acolo pe Ray și alți oameni ca parteneri de dialog.”
În cartea sa, domnul Dalio povestește despre o bună parte din călătoriile sale în lume, în special despre întâlnirile cu lideri străini și analiști financiari. Întâlnirile nu numai că au explicat stilul de tranzacționare al Bridgewater, ci și concepțiile lui Dalio cu privire la modul de gestionare a angajaților săi și al firmei.
Dar nicio țară străină și conducerea acesteia nu este la fel de importantă pentru domnul Dalio cum este China, pe care a vizitat-o pentru prima oară în 1984 și unde fiul său, Matthew, a trăit timp de câțiva ani. Domnul Dalio s-a întâlnit adesea cu liderii țării în timpul vizitelor sale frecvente. În 2015, a fost unul dintre puținii lideri de afaceri care a participat la o cină la Casa Albă, în cinstea președintelui Xi Jinping.
De-a lungul anilor, domnul Dalio s-a pregătit pentru ziua în care China va fi mai deschisă pentru firmele de investiții străine, asigurându-și licențe greu de obținut pentru a-și extinde investițiile.
Anul trecut, Bridgewater a devenit a treia firmă globală de investiții care a primit o licență pentru o întreprindere deținută în întregime de către o companie străină, permițându-i să înființeze o firmă care să gestioneze banii investitorilor instituționali chinezi și, eventual, să tranzacționeze în valută. Firma a primit aprobarea cu doar câteva săptămâni înainte ca licențele să nu mai poată fi oferite investitorilor străini.
Câteva luni mai târziu, domnul Dalio s-a întâlnit cu Pan Gongsheng, guvernatorul adjunct al Băncii Populare Chineze, care este și responsabilul Administrației de Stat de schimb valutar a Chinei (SAFE), ocupându-se cu gestionarea rezervelor valutare ale Chinei.

 


În 2014, Fundația Dalio, o întreprindere de 750 milioane de dolari, a înființat o organizație de caritate în China, Beijing Dalio Public Welfare Foundation, pentru a sprijini bunăstarea copiilor, educația și „inovarea în organizarea socială”. Recent, în 2015, președintele organizației a fost Wang Jianxi, care, potrivit datelor Bloomberg, este și vicepreședinte al SAFE Investments.
Bridgewater menține relația cu SAFE și China Investment Corporation, fondul suveran al Chinei, și consiliază ambele entități guvernamentale.
Călătoriile domnului Dalio în China au continuat și când se promova ca fiind un guru al managementului. O călătorie recentă acolo a devenit subiect de discuție în cadrul unei întâlniri din iunie la Banca Federală a Rezervelor din New York, unde a declarat în fața unui public restrâns format din manageri financiari de seamă – printre care William A. Ackman și Jim Chanos, un investitor chinez – că economia țării se afla în siguranță cu decidenții politici pe care îi avea.
Domnul Dalio povestește în cartea sa despre unul dintre cei mai apropiați consilieri ai săi, Wang Qishan, care îl sfătuiește nu numai în legătură cu China, ci îi împărtășește și idei mărețe despre lumea întreagă, acesta fiind de asemenea și unul dintre cei mai puternici oameni din China și țarul anti-corupție al națiunii.
De fiecare dată când domnul Dalio merge în China, se întâlnește cu domnul Wang. Cei doi discută diverse subiecte precum inteligența artificială și implicațiile ridicării lui Iulius Cezar la putere. Domnul Dalio, care se referă la domnul Wang ca unul dintre eroii săi, a spus că sfaturile sale l-au ajutat la planificarea viitorului companiei Bridgewater.
 „De fiecare dată când vorbesc cu domnul Wang, simt că mă apropii mai mult de aflarea secretelor universului” scrie Dalio. „Astfel de interacțiuni sunt foarte palpitante pentru mine.”

Articol semnat de Alexandra Stevenson si Matthew Goldstein pentru The New York Times, 8 septembrie, 2017

 

Cartea „Principii” o puteți achiziționa de aici

Leave a Comment