Acest site folosește module cookie.

Unele dintre aceste module cookie sunt esențiale, în timp ce altele ne ajută să ne îmbunătățim experiența prin furnizarea de informații despre modul în care site-ul este utilizat.

Pentru informații mai detaliate despre cookie-urile pe care le folosim, vă rugăm să consultați Politica de confidentialitate

Acceptați setările curente

Povestea din „Nu ceda, nu renunța” - izvor de inspirație pentru Angelina Jolie

Admin ACT si Politon 04.03.2019 0 Comentarii

Fabuloasa povestea a eroului american Louis Zamperini, a fost subiect de inspirație pentru mai mulți oameni, printre care și Angelina Jolie. Faimoasa actriță a ecranizat în anul 2014 filmul „Unbroken”(De neînvins), inspirat din experiența de viață a lui Louis.

 

 

Louis Silvie Zamperini (26 ianuarie 1917 - 2 iulie 2014) a fost un veteran american al celui de-al Doilea Război Mondial, un evanghelist creștin și un alergător olimpic pe distanțe record. Lumea i-a recunoscut talentul de „jongler al inamicilor” datorită faptului că a supraviețuit ca prizonier al japonezilor mult timp. 

 

Viața sa tumultoasă a facut subiectul a trei filme biografice: „De neînvins” (2014), „Capturat de Grace” (2015) și „De neînvins: Calea spre Răscumpărare” (continuarea anului 2018 la Unbroken, 2014). Pentru frumoasa actriță Angelina Jolie, Zamperini a fost o adevărată revelație și sursă de inspirație.


„A fost prietenul meu, mentorul meu, eroul meu”, a spus ea după trecerea în neființă a lui Louis. „Este o pierdere imposibil de descris. Cu toții suntem atât de recunoscători pentru cât ne-a îmbogățit viețile prin faptul că l-am cunoscut. Ne va lipsi teribil.”

 

După celebrele scrieri autobiografice „Diavolul pe urmele mele”, concepută în colaborare cu David Rensin și „De neînvins”, în colaborare cu Laura Hillenbrand, la vârsta de 97 de ani Zamperini s-a apucat să lucreze din nou cu David, care i-a devenit între timp și un bun prieten, la cartea „Nu ceda, nu renunța.” 

 

Avea să fie, din păcate, ultima carte care să conțină cele mai impresionante amintiri ale sale din Al Doilea Război Mondial și din cadrul curselor olimpice de maraton, pentru că, cu doar două zile înainte de trimiterea manuscrisului către redacție, Louis a trecut în neființă. 

 

Ce a fost atât de senzațional la Louis Zamperini? 

 

Talentul său de a fenta oamenii și… moartea. S-a născut în luna ianuarie a anului 1917, iar părinții săi erau imigranți italieni. Zamperini și-a petrecut copilăria în Torrance, California, fiind unul dintre cei mai cunoscuți mici infractori. 

 

Fumător de la vârsta de 5 ani și bătăuș convins încă de la 8, Zamperini a învinețit ochii oricărui copil care îndrăznea să-l provoace. Pe la vârsta de 10 ani a dezumflat roțile de la mașina unui profesor, iar mai târziu, a aruncat cu roșii către un polițist. Membrii familiei erau convinși că va ajunge la închisoare sau pe străzi, dar în cele din urmă și-a abandonat viața de infractor în liceu, când fratele său mai mare, Pete, l-a încurajat să participe la maratoane. I-a observat talentul de alergător înnăscut și capacitatea de a fenta pe oricine îl urmărea. 

 

 

La 17 ani a devenit unul dintre sportivii de top din California de Sud și a obținut o distincție de liceu la nivel național, după ce a parcurs un kilometru în doar 4 minute, 21 de secunde.

 

„M-am clasat doar al optulea la Berlin, față de alți mari alergători – Lash s-a clasat al treisprezecelea –, dar eu am fost primul din echipa mea care a trecut linia de sosire. Hitler mi-a remarcat ultima tură parcursă în 56 de secunde și a cerut să mă cunoască. „A, tu ești băiatul care a ajuns rapid la linia de sosire”, mi-a spus. Și asta a fost.”

 

În acele vremuri, o milă parcursă într-un timp sub 4 minute era considerată o operă aproape imposibilă, iar pe măsură ce reputația lui Zamperini creștea, mulți au început să creadă că ar putea fi omul care să depășească recordul mondial. Zamperini a planificat o întrecere pentru medalia de aur și un potențial miracol la Jocurile Olimpice din 1940, dar concursul a fost anulat după începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Visul său olimpic era distrus temporar. 

 

După toată această experiență, Louie s-a înrolat în Forţele Aeriene ale Statelor Unite pentru a pilota avioane, dar nu a reușit să continue pe acest drum, fiindcă nu deținea controlul avioanelor așa cum ar fi trebuit. 

 

Dar o nouă provocare avea să-i schimbe destinul. În anul 1943 a devenit bombardier, staţionat în Hawaii. 

 

Tot în același an, Zamperini și echipajul său au participat la o misiune de căutare și salvare peste Pacific, când avionul lor a pierdut brusc puterea la două motoare și s-a prăbușit în mare. Numai trei dintre cei 11 membri ai echipajului au rămas în viață. 


„Printr-o minune, am supraviețuit. Când am ieşit la suprafață, am văzut că pilotul, Phil (Russell Phillips) și mitraliorul din coadă, Mac (Francis McNamara), erau și ei în viață.  Oceanul era în flăcări și ceilalți opt membri ai echipajului muriseră. Am reușit să înșfac două plute de salvare, i-am acordat lui Phil primul ajutor pentru o rană gravă la cap și apoi ne-am  instalat, așteptând ca băieții noștri să ne găsească. Nu ne-a găsit nimeni. Mitraliorul din coada avionului s-a panicat în prima noapte și a mâncat toate rațiile de ciocolată energizantă, cât timp eu și Phil dormeam. Acum, nu mai aveam nimic. Zilele treceau. Am supraviețuit din carnea crudă a albatroșilor și din peștii pe care îi vânam primii, înaintea rechinilor.” 

 

Au petrecut 47 de zile pe mare înfruntând căldura, foamea, deshidratarea și familiile de rechini. Zamperini și colegul său, Phillips au rămas în libertate încă două săptămâni înainte de a fi capturați de marina japoneză lângă Insulele Marshall. Până atunci, bărbații au parcurs un număr record de mile - 2000.

 

A fost luat prizonier pe insula Kwajalein, iar apoi a fost închis în lagărele POW. În următorii doi ani, el a suferit de boală, înfometare și bătăi zilnice de la gardieni. Japonezul Mutsuhiro Watanabe, poreclit „Păsările" de către prizonieri îl amenința în mod regulat că-l omoară. Mai târziu, Zamperini a spus despre Mutsuhiro că foarte mult timp a așteptat momentul răzbunării „ca un leu închis în cușca unui circ".

În cartea „Nu ceda, nu renunța”, de la editura ACT și Politon, poți afla continuarea acestei povești uimitoare, dar și sfaturile lui Zamperini referitoare la viață. 

  • Pregătirea îți determină supraviețuirea
  • Ura este o decizie personală
  • Nu întreba de ce, întreabă ce urmează
  • Ai nevoie de un nor ca să iasă soarele
  • Gangsterul și Evanghelia
  • Misiunea care nu se încheie niciodată 

Sunt doar câteva dintre lecțiile de viață pe care le oferă Louis Zamperini, în cartea „Nu ceda, nu renunța”.

 

În toate cele 220 de pagini ale cărții, sunt surprinse situații limită, de viață și de moarte, soluții inedite, de ultim moment, răsturnări de situație și misiunea care nu se încheie niciodată: SUPRAVIEȚUIREA. 

 

Descoperă nu doar o poveste reală, ci și motivațională, a unuia dintre cei mai inspiraționali eroi de război americani, din cartea: 

 

>>> „Nu ceda, nu renunța” 

Leave a Comment