Acest site folosește module cookie.

Unele dintre aceste module cookie sunt esențiale, în timp ce altele ne ajută să ne îmbunătățim experiența prin furnizarea de informații despre modul în care site-ul este utilizat.

Pentru informații mai detaliate despre cookie-urile pe care le folosim, vă rugăm să consultați Politica de confidentialitate

Acceptați setările curente

Tu îți lași viața să vorbească?

Admin ACT si Politon 15.04.2019 0 Comentarii

A-ți lăsa viața să vorbească înseamnă a-ți urmări vocația în fiecare zi a vieții tale. Dacă îți place să faci un anumit lucru, cum ar fi să cânți sau să dansezi, nu renunța la asta. Este important să-ți oferi șansa de a-ți trăi viața așa cum îți dorești. Dacă nu îți oferi tu această șansă atunci cine să ți-o ofere? 


Plus că la școală sau acasă prea puțin învățăm să ne urmăm visurile și de aceea ajungem să ne uităm la alții care au reușit cu mult scepticism și frustrare. 


Problema este că mulți dintre noi auzim această voce interioară, dar o ignorăm cu bună știință. „Mai bine aleg o meserie bănoasă”,  „Sunt mai ușoare cursurile facultății „X”, „Părinții nu vor să fac muzică”.


Se pare că ignorarea propriilor chemări este mai des întâlnită decât urmarea visurilor și obiectivelor. Iar cel mai frumos mod al vieții de a-ți aminti care este drumul tău în viață este întoarcerea la ceea ce îți place. După ce absolvi facultatea, alergi pe la interviuri în varii domenii, mulți angajatori îți cer experiență, ajungi într-un final la un job nu foarte bine plătit, dar cu multe speranțe pentru viitor. După câteva luni îți trece entuziasmul și te izbește realitatea.


E ok să fii independent finaciar, e ok să ai colegi și să conteze munca ta pentru cineva, dar atunci când pe tine nu te împlinește ceea ce faci, ajungi să te gândești din nou la visul acela ascuns printre amintiri. Și uite așa începi să cauți o cale de scăpare. O cale prin care poți face ceea ce îți place și să fii și remunerat pentru asta.


Oricâte joburi ai schimbat și oricâte activități noi ai încercat, tot la gândul că „ar fi putut fi altfel” te întorci.


Tipic unui om care fentează sensul propriei vieți. 

 

Atunci când nu te simți împlinit cu ceea ce faci, acest lucru te macină și îți afectează echilibrul pe toate planurile.

 

Și tocmai pentru că vocația este ceva care vine din interior și îți dictează acțiunile fără să îți dai seama, îți propunem cartea: „Lasă-ți viața să vorbească”. 

 


Este scrisă de Parker J. Palmer și conține întâmplări reale despre momentul în care autorul a realizat că nu își trăiește viața după regulile sufletului său, că biserica l-a ajutat să fie deschis către schimbare, că nu este deloc ușor să-ți urmezi vocația, dar este sănătos.


Parker J. Palmer este un scriitor, educator și activist american care se concentrează pe aspecte legate de educație, comunitate, leadership, spiritualitate și schimbare socială. A publicat o mulțime de poezii, mai mult de o sută de eseuri și zece cărți. 


Activitatea lui Palmer a fost recunoscută cu doisprezece doctorate de onoare, două premii ale Asociației Naționale de Presă, un Premiu de Excelență al Bisericii Presei asociate și nenumărate premii de la fundații non-guvernamentale din America.


Autorul spune în cartea sa despre importanța vocației, următoarele:

 

„Am aflat prima oară despre vocație crescând în biserică. Prețuiesc multe la tradiția religioasă în care am fost crescut: smerenia convingerilor sale, respectul său pentru diversitatea lumii, preocuparea pentru dreptate.


Dar ideea de „vocație” pe care am preluat-o din acele cercuri a creat o deformare, până când am devenit destul de puternic ca să scap de ea. E vorba despre ideea că vocația, sau chemarea, vine de la o voce din afara noastră, o voce cu exigențe morale, care ne cere să devenim ceva ce nu suntem încă: cineva diferit, cineva mai bun, cineva aflat dincolo de limitele noastre. Conceptul de vocație este înrădăcinat într-o profundă neîncredere în individualitate, în credința că sinele păcătos va fi întotdeauna „ego-ist”, dacă nu este corectat de forțele exterioare ale virtuții.


Astăzi înțeleg vocația destul de diferit ‒ nu ca pe un scop de atins, ci ca pe un dar de primit. Descoperirea vocației nu înseamnă să mă târăsc spre un trofeu pe care aproape că îl pot atinge, ci să accept comoara adevăratului sine pe care-l posed deja. Vocația nu vine de la o voce „de undeva, de-acolo” care mă convoacă să devin ceva ce eu nu sunt. Ea vine de la o voce „de-aici, dinăuntru”, spunându-mi să fiu persoana care m-am născut să fiu, să-mi împlinesc individualitatea originală ce mi-a fost dăruită la naștere de Dumnezeu.”


În toate cele șase capitole ale cărții, autorul împărtășește momentele cheie chiar i-au shimbat viața, printre care se numără:

  • cum i-a vorbit pentru prima dată Dumnezeu
  • cursul riscant de cățărări 
  • coordonarea dascălilor care vor să devină mai buni în meșteșugul lor 
  • momentul revelației

 

Și nu, nu este o carte despre religie și Dumnezeu. Conține câteva pasaje importante despre aceste aspecte, însă ideea centrală este descoperirea și urmarea vocației. Pentru că fiecare are un drum ales. Și fiecare are sentimentul că este ales cu un scop anume. 


Atunci când faci un lucru pentru care simți că ești ales, alege să îl urmezi în continuare. Nu aștepta să te aleagă el pe tine! 


Puterea vocației se ascunde în suflet. Îi urmezi chemarea sau încă mai cauți sensul vieții tale? 


Descoperă o carte fenomen, care a făcut înconjurul lumii cu învățăturile sale. 


Citește>>> „Lasă-ți viața să vorbească”


Și alege să fii exact cine îți dorești să fii. 

Leave a Comment