Regatul piticilor - Coroana de Argint - Bogdan Pascal | Audio books | Povesti audio
Regatul piticilor -  Coroana de Argint; Bogdan Pascal

Vă abonati și primiți CADOU 15% la prima comandă:

Gratuit peste 150 de ore!

Descărcați de AICI aplicația noastră.

ACT si Politon
Tipuri de produseAudiobook
Durata/Lectura1 oră și 36 de minute/Nae Alexandru

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
    Rău           Bun

Regatul piticilor - Coroana de Argint; Bogdan Pascal - Audiobook

Livrare prin curier rapid (GLS) in 24-48 ore

Taxa unică de transport este 9 lei

  • 26,00 Lei
  • Preturile afisate contin TVA.
  • Preţul în puncte de recompensă: 26
    0751066694

    Comenzi telefonice (8-17)

    TRANSPORT GRATUIT

    pt. comenzi mai mari de 150 lei

Adaugă in Wishlist Compară produsul
  • Producător: ACT si Politon
  • Cod produs: Pascal-978-606-8739-02-1
  • Puncte de recompensă: 3
  • Disponibilitate: În Stoc

PARTENER MEDIA




ACT şi Politon vă recomandă Coroana de argint. Regatul piticilor, o primă parte dintr-o poveste complet nouă, concepută de Bogdan Pascal şi realizată în studioul editurii în lectura actorului Nae Alexandru.

Coroana de argint vă prezintă o nouă lume mitică, eroi, aventură, tâlc şi umor, caractere de care copiii se vor ataşa uşor. În plus, veți redescoperi, prin intermediul acestei cărţi audio, universul fantastic al poveştilor, vraja, emoţia şi suspansul pe care doar poveştile vi-l pot transmite.

Bogdan Pascal povesteşte că în Regatul Piticilor, pitici care sunt marii făuritori din adâncurile peşterilor şi ies o dată pe an la lumină să facă negoţ în lumea oamenilor, este mare zarvă. Camera Comorilor a fost jefuită. Paznicul Camerei, măreţul Rege al Şerpilor cu care Regele Piticilor avea o înţelegere străveche şi o prietenie lungă, nu e de găsit nicăieri. 

După o serie de aventuri fantastice, vraja se sparge, iar toţi locuitorii captivi ai tărâmului sunt eliberaţi. Regele Piticilor îl numeşte urmaşul său pe piticul nostru, iar la încoronarea acestuia, Prinţul Şerpilor, şarpele cel mic, îi oferă piticului o coroană de argint bătută cu perle – perlele fiind lacrimile şarpelui când plângea de dorul părintelui său, prizonier sub lăcomia fratelui cel mare.

Citiţi un fragment pe care îl puteţi asculta pe audiobook:

"Odata, pe timpuri stravechi si domoale, cind parcă si soarele rasarea mai devreme, undeva departe, in lumea împînzită de codri, sub obrazul unui munte batrîn, ba chiar în pîntecele lui, în nesfârşite peşteri săpate de rîuri demult uitate, îşi aveau sălaşul locuitorii bărboşi şi pîntecoşi al unui tainic regat al piticilor.
Ei erau cuminţi si harnici si în lumea lor nu găseai niciodata vrajbă sau întristare. Ehei, si multe minunăţii scoteau ei la iveală din măruntaiele muntelui, dar si mai multe făureau cu mâinile lor dibace, care stiau rostul dălţilor, ciocanelor, iar la nevoie si pe cel al săbiilor scurte si lucitoare, al bărzilor tăioase şi al arcurilor ce şuierau săgeti nevazute.
Iar cind o dată pe an se arătau in satele din lumea oamenilor, era intotdeauna lucru de mirare. Si ce se mai stringeau târgoveţii in jurul cetei de pitici care-si scormoneau samarele de rodul muncii din noaptea peşterii.
‘Ia te uita ce limpezi sunt potirele astea de clestar!’, se mira cite un tirgovet iesit in lume in straie de sarbatoare.
‘Ho, ho, ho! Limpezi si pastreaza apa mereu rece si proaspata. Iar vinul il face mai dulce sau mai amar, dupa inima stapinului!’, raspundea Regele Piticilor, batrînul Nour, cu barba alba ca neaua si frumos împletită.
Si cum straluceau piticii in armurile lor de argint peste care aveau aruncate pe umeri mantii largi din piei de caprioara, de mistreţ ori de urs, legate pe piept cu lanţuri grele de aramă si strânse cu catarame de aur! Si cit de veseli le erau ochii si cit de sprintene miscarile!
‘Ia te uita cum luceste in soare colanul acesta!’, a zis o tinara domniţă cu vocea ei încă mlădie.
‘Ba la lumina lunii luceşte si mai dihai!’, a ris Regele Nour cu şiretenia celor mai bine de doua veacuri ce-i albiseră barba. Si fără să mai şovăie, cu un zimbet bun sub musteaţa-i stufoasă, regele îi şi puse in palma cea albă a domniţei colanul cel de argint cu pietre albastre si ea-l privi uluita.
‘Un dar, din dărnicia bătrinului munte!’, a strigat Nour, făcînd o plecăciune, iar sătenii au izbucnit in urale. Caci de atita vreme de cind faceau negoţ cinstit cu oamenii din satele din vale, piticii ştiau să le câştige bunăvoinţa şi încrederea.
‘Da’ pe suliţa asta, ciţi galbeni?’, a intrebat un strajer tinăr si vinjos punînd mîna pe o suliţă de aramă.
‘Da’ pe scutul asta rotund si impodobit cu cerbi care zici ca sunt aievea?’, a intrebat un altul.
‘Da’ pe brăţara asta de piatra verde?’, s-a băgat si un bogătan care voia ,chipurile, sa-i facă o bucurie nevestei.
Da’ pe aia, da’ pe ailalta, da’ pe cealalta….si asa, piticii abia isi desfăceau marfa că şi o preschimbau in cele trebuincioase vieţii peşterii- niscai butoiaşe cu vin, cu brinzeturi ori miere, suluri de pinzeturi groase, saci de fructe proaspete sau uscate si cite si mai cite!
Si asa, o zi, cel mult două stăteau piticii în mijlocul târgoveţilor mai inalţi ca ei, dar mai puţini la ani, apoi luau calea codrului si a muntelui, mânând de căpestre neasemuiţi cai sălbateci incărcaţi cu toate cele şi care ascultau de vorba şi de mângâierea piticilor ca prin farmec.
‘Se spune că pe ei nu-i atacă fiarele nesătule ale codrului!’, murmura cu vocea intrebătoare cîte un ucenic de vînător ce abia prindea tainele urmei.
‘Si-apoi las’ ca de s-o nechibzui vreo ceată de lupi sa-i încerce, n-ar fi de mirare să se aleagă fără blănurile cele cenuşii. Căci ştiu jupânii pitici sa-şi facă de folos săbiile cele scurte şi arcurile cele curbate!’,socotea cite un tîrgoveţ mai ştiut.
‘Să nu vă uitaţi în ochii cei mari şi negri ai piticilor. Că n-o să aveţi noroc în dragoste!’, arunca vorba şi moaşa satului înspre fetele numai bune de măritat ce-şi încercau cu drag noile odoare femeiesti cu care aveau să se fălească la petreceri.
Dar piticii ce-şi duceau încet incet spre umbra codului caii sălbatici încărcaţi cu samare chibzuit aşezate, lăsau in urmă toate aceste vorbe, asa cum le lăsau în fiecare an, cînd urcau îndărăt de prin sătucele risipite sub poalele muntelui.
Oare unde şi-or avea sălaşul?, se întrebau în urma lor oamenii, privind cu teamă şi mirare spre crestele mereu înzăpezite ale munţilor, acolo unde doar balaurii, duhurile vîntului si vulturii se mai încumetau.
Si îndată ce iarna cădea peste inălţimi, piticii zăvorau cu descîntece grele poarta muntelui si se trăgeau spre adîncuri mai calduroase, unde vesel sunau dălţile ce desenau şiraguri de flori pe bolţile de piatră cenuşie, ciocanele ce băteau săbiile încinse in foc şi armurile cele mai trainice, glasurile şoptite ale giuvaergiilor ce şlefuiau cu migală pietrele cele scumpe, dar şi cîntece vechi ce povesteau de lucruri de mult petrecute.Toate erau bune si tainice si parcă şi piatra era mai moale!
Intr-una din acele zile insă, Regele Nour se hotărî să viziteze sălile comorilor regatului. Acestea erau cele mai tainice sali ale muntelui, cufundate in adîncimi tăioase şi de negîndit, la care ajungeai pe căi si pe pasaje secrete, multe din ele neştiute nici măcar de cei mai vechi locuitori ai peşterilor.
Ba unele intrări erau vrăjite, că dacă le treceai pragul fără voie, îndată adormeai intr-un somn adînc, iar in sala tronului suna un clopoţel de argint si regele degrabă trimitea din străjile sale credincioase să vadă de cele intâmplate.
‘Să mergem in sălile cele ascunse ale comorilor!’, zise Nour şi-şi luă cu el pentru aceasta zece din gărzile cele mai straşnice.
Si se asternura ei pe drum inspre sălile din adinc, mergînd multă vreme in tăcere, doar in pîlpâiala torţelor ce risipeau o mireasmă plăcută, de cetină şi în drumul lor trecură peste nenumărate podeţe înguste, din piatră, de sub care se auzeau susurând pâraie si izvoare ce necontenit sfredeleau piatra neclintită a muntelui.
Iar gărzile se dovediră şi ele trebuincioase, căci într-un loc un stol de lilieci negri si uriaşi săriră asupra neaşteptaţilor şi neanunţaţilor musafiri bărboşi şi mici de statură.
‘Afurisite lighioane, bine că am isprăvit cu ele!’, spuse un străjer bătrîn, vînjos si noduros, vârându-si sabia în teaca.
Căci liliecii simţind pe pielea lor dîrzenia bravilor pitici si tăria oţelului lor cel mai bun, se împrăştiară speriaţi, care încotro.
‘Nu credeam să crească aşa de mari, netrebnicele lighioane!’, se miră un altul, împingând cu piciorul , intr-un hău adînc, leşul unui liliac negru de mărimea unei gîşte sălbatice.
‘He-hei, bunul meu prieten, e semn că ne apropiem de sălile comorii!’, găsi Regele Nour de cuviinţă să spună şi-l bătu prieteneşte pe umăr.
‘Peste puţin, vom intra în încăperile unde Regele Şerpilor şi neamul său îşi au sălaşul!’, mai murmură Nour, cu voce domoală, ca pentru el.
‘Regele Şerpilor?!’, se cutremură una din gărzi şi-şi cumpăni în mâini barda tăioasă.
‘Nu va fie teamă, căci demult-demult, regii noştrii din străvechime s-au înţeles cu neamul cel şerpesc. Le-au dat voie să-şi facă sălaşul aici, în aceste locuri de nepătruns, iar de atunci neamul şerpilor stă strajă comorii, dar şi nouă , de toate primejdiile adâncurilor. Căci înţelepţii şerpi ştiu că muntele are multe taine.’, zise Nour si gărzile îl priviră cu multă admiraţie, pentru înţelepciunea lui.
Si iarăşi mai merseră ei ce mai merseră, pînă ce ajunseră la nişte trepte albe din marmură, ce dădeau într-o sală largă şi înaltă, cu zeci de coloane subţiri, sculptate la colţuri cu capete de balauri cu limbile despicate.
Pardoseala acelei încăperi era toată făcută numai şi numai din rubine scânteietoare, ce în văpaia torţelor lăsau în aer o sclipire sângerie. Iar de undeva, din ecourile cele largi şi netulburate ale sălii, şoapte reci şi înfiorătoare se înfiripară ca într-un cântec sfâşiat.
‘Ce-a fost asta?! Jur că parcă m-a atins cineva pe umăr! , a strigat cu nedumerire şi mânie fioroasă un pitic bărbos si încruntat.
-Ţineţi-vă vocile în şoaptă, murmură Nour. Suntem în Sala Duhurilor. Multe spirite ale strămoşilor, bune sau rele stau aici, unele ţinute în descântece, altele locuiesc de bunăvoie în rubinele pardoselii şi de aceea sala întreagă este luminată tot timpul chiar dacă în aceste adânci încăperi nu pătrunde nici o rază de soare.
O suflare de vânt şi un vaiet şoptit răspunseră glasului murmurat al regelui, iar el le făcu semn să se oprească. Torţele de cetină mai pâlpâiră speriate, câteva se stinseră, doar două îşi mai ţinură flacăra preţ de câteva răsuflări apoi, cu un trosnet se stinseră într-o cunună de scântei. Prin semn, regele îi îndemnă pe străjeri să îl urmeze într-un colţ al încăperii cu pardoseala de rubin. Acum în aer începea să se audă un cântec de leagăn, un cântec şoptit şi foarte frumos, de-ţi încânta auzul şi îţi mângâia sufletul.
-E cântecul pe care mi-l cânta doica mea, când eram copil, rosti cu voce înceată căpitanul gărzilor, viteazul Corn. Era o făptură tare bună la suflet şi ştia o mulţime de poveşti care ascundeau în ele adevăruri folositoare.
-Semn bun, tâlcui, un alt pitic bărbos, cu ochii sclipind văpăi şi cu arcul încordat în mâini. Înseamnă că duhurile muntelui nu sunt supărate de trecerea noastră. Dar tot va trebui să le cerem îngăduinţă.
Regele încuviinţă cu o uşoară aplecare a capului şi cu un zâmbet în barba lui stufoasă şi arămie, frumos împodobită cu inele de argint care acum sclipeau roşiatic. Colţul de încăpere unde se retrăseseră era călduros şi liniştit, picioarele piticilor călcau pe lespezi de granit de culoarea cenuşii de fag.
-Aici ne putem odihni în voie o bucată de vreme. Încăperile acestea sunt vechi şi o taină a muntelui îi face pe cei care trec prin ele să îi apuce o cumplită osteneală, de parcă aerul nu ar fi îndestulător. Carnea celui mai puternic luptător se moaie, iar braţele şi picioarele rămân fără vlagă, inima celui mai viteaz se umbreşte, iar duhurile muntelui nu dau pace străinilor care ar îndrăzni să apuce pe acest drum fără întoarcere, cuvântă cu glasul domol şi întretăiat de mirare căpitanul gărzilor.
Bucuroşi de un scurt popas în adâncurile muntelui şi destul de osteniţi de coborâşul pe scări înguste şi primejdioase, piticii îşi desfăcură mantiile îmblănite, le aşternură pe jos şi se aşezară pe ele să îşi mai tragă sufletul.
-Ştiu cântecul doicii Amalia, căci în copilăria mea l-am auzit şi eu de multe ori, zâmbi regele. Nour.  Adeseori când nopţile îmi erau fără de somn sau visele îmi erau grele, părinţii mei o aduceau pe doica Amalia, iar ea îmi cânta şi îmi povestea şi de fiecare dată tot împletea un fir pe care mi-l dădea să îl port la mână ca un talisman. Şi inima mi se uşura şi iarăşi mă apucam de năzbâtiile copilăriei."

Citiți mai multe informații despre actorul Nae Alexandru

Nae Alexandru

Nae Alexandru s-a născut pe 23 ianuarie 1977. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1999 la clasa profesorului Mircea Albulescu. De asemenea a absolvit și la Universitatea Media, specializarea – regie film, la clasa prof. Șerban Marinescu.

Din anul 2000 a fost angajat la Teatrul Evreiesc de Stat din București, iar din 2007 este actorul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”.

A fost distribuit în numeroase piese de teatru, din care amintim câteva: „Unchiul Vanea” (de A.P. Cehov); „Micii burghezi” (Maxim Gorki); „Livada de vișini” (A.P. Cehov); „Doctor fără voie” (Moliere).

Nae Alexandru spune că niciodată nu s-a gândit să facă altă meserie decât aceea de actor: „Eram înnebunit după Louis de Funes, imitam perfect orice actor de la Bibanu’ la Jean Constantin, le știam filele pe dinafară…Am terminat facultatea la 22 de ani…să fii actor la 22 de ani e o chestie senzaţională. Mi-am zis că văd eu ce-o să fac. Am plecat, mi-am făcut vacanţa cu iubita deatunci şi m-am întors în toamnă în Bucureşti, acasă. Şi am început să bat la uşile teatrelor. Nu mi-a deschis nimeni nicio uşă. Nu mă ştiţi din facultate? Da, da, vino mâine. Poimâine – vino răspoimâine... de unde? Şi-am ajuns la Horia Popescu, care mi-a zis: dragă, ce săţi dau eu ţie să joci? Eu montez la Naţional, te halesc ăştia pe-aici. La cine-ai terminat? La Albulescu. Aoleo, eu l-am făcut actor pe Albulescu, eu i-am dat să joace. Şi m-a băgat Horia Popescu într-un spectacol, “Moartea unui comis voiajor”, în figuraţie. Ieşeam de sub scenă şi ziceam: sunt colegul fiului dvs. Şi el zicea: bravo, bravo, vă dau voie să vă jucaţi fotbal în spatele casei. Ne duceam în spatele decorului şi băteam mingea. Asta a fost primul meu rol „mare” la Naţional. Şi după aceea am mai colaborat la “În numele trandafirului”, tot în figuraţie. M-am dus apoi la un concurs la Braşov, la Teatrul dramatic, unde era director Mircea Cornişteanu. După concurs m-a chemat în birou şi mi-a zis: bravo, ai luat concursul, dar noi suntem la sfârşitul lui februarie şi te-angajez în septembrie. Şi i-am zis: şi ce fac până-n septembrie? Păi n-am ce să fac cu tine acum, că eu fac doar Gaiţele, distribuţia e făcută, nu am în ce să te bag! Asta e, ne vedem în toamnă. Şi am venit la Bucureşti, mai panicat...” (Nae Alexandru într-un interviu evz.ro)

În colaborarea cu ACT și Politon, Nae Alexandru este naratorul următoarelor cărți audio:

  • Dorințe împlinite;
  • Școala vieții;
  • Cele 7 obișnuințe ale oamenilor extraordinar de eficace;
  • EU SUNT Dorințe împlinite;
  • O poveste magică;
  • Regatul piticilor;
  • Am iubit pătimirea;
  • Vedenia;
  • Urâtul.

Etichete: Literatură-copii

Editura ACT şi Politon a lansat audiobookul O poveste magică (The magic story), una dintre cele mai ..
19,00 Lei
Ex Tax: 18,10 Lei
Hectare de diamanteACT și Politon vă propune clasica prelegere Hectare de diamante(Acres of Diamonds..
5,11 Lei
Ex Tax: 4,29 Lei
Prin audiobookul Călătorie prin chakre (Journey Through The Chakras), disponibil ..
17,62 Lei
Ex Tax: 14,81 Lei
Meditaţie profundă pentru vindecare (Deep Meditation for Healing), este o carte audio în limba ..
15,54 Lei
Ex Tax: 13,06 Lei
101 căi de a-ţi transforma viaţa (101 Ways to Transform Your Life) audiobookul lui Wayne W. Dyer vin..
16,66 Lei
Ex Tax: 14,00 Lei
Prefață de Eusebiu Burcaș:Sunt deopotrivă onorat și bucuros că am fost invitat de editorul acestei c..
68,00 Lei
Ex Tax: 64,76 Lei
Editura ACT şi Politon prezintă audiobookul Meditaţie pentru autovindecare (Meditation for Personal ..
22,00 Lei
Ex Tax: 20,95 Lei
Steve Harvey a scris Poartă-te ca o doamnă, gândește ca un bărbat (Act Like A Lady, Think Like A Man..
34,00 Lei
Ex Tax: 32,38 Lei
Cartea scrisă de Dr. Wayne W. Dyer, „Există o soluție spirituală pentru orice problemă” (There's a S..
49,00 Lei
Ex Tax: 46,67 Lei
Curs de pierdere în greutateCurs de pierdere în greutate (A course in weight loss) vă va purta într-..
34,00 Lei
Ex Tax: 32,38 Lei
Cele 7 obișnuințe ale copiilor fericiți (The 7 Habits of Happy Kids), de Sean Covey, este o carte ex..
48,00 Lei
Ex Tax: 45,71 Lei