Cartea scrisă de Heidi Sawyer vă va oferi instrumentele vindecătoare necesare Persoanei Intuitiv-Senzitive: o voce pentru lumea dumneavoastră neauzită. De-a lungul vieții sale, autoarea a avut oportunitatea să experimenteze multe extreme. Acestea au învățat-o complexitatea credinței omenești, i-au revelat o tărie de caracter pe care nu a știut niciodată că o are și –au dezvăluit puterea călătoriei intuitive, redându-i astfel pasiunea pentru viață.
Cartea scrisă de Heidi Sawyer vă va oferi instrumentele vindecătoare necesare Persoanei Intuitiv-Senzitive: o voce pentru lumea dumneavoastră neauzită. De-a lungul vieții sale, autoarea a avut oportunitatea să experimenteze multe extreme. Acestea au învățat-o complexitatea credinței omenești, i-au revelat o tărie de caracter pe care nu a știut niciodată că o are și –au dezvăluit puterea călătoriei intuitive, redându-i astfel pasiunea pentru viață.
Paginile cărții Hiperintuitivii reprezintă ghidul dumneavoastră ca Persoană Intuitiv-Senzitivă: o extraordinară introspecție a sufletului. Vă va oferi profunzimea pe care o căutați, răspunsurile care v-au scăpat până acum. Vă va ajuta să vă vindecați și vă va oferi calea pentru a vă apropia de cei asemeni dumneavoastră.
„Și, cel mai important, ai curajul să-ți urmezi inima și intuiția. Cumva, ele știu deja ce vrei cu adevărat să devii; orice altceva este secundar.” – Steve Jobs
Heidi Sawyer: Definiția din dicționar a credinței spune că aceasta este „o încredere deplină în cineva sau ceva sau o credință puternică în Dumnezeu sau în doctrinele unei religii”. Credința, așa cum o înțeleg eu în contextul dezvoltării personale profunde, are prea puțin de-a face cu vreun set de doctrine sau valori, depinzând aproape total de nivelul de conectare interioară cu ceea ce reprezintă o credință profundă în sinele tău. Aceasta este o credință construită pe bazele ferme ale simțirii, încrederii și detașării.
Experiența unei complicate intervenții chirurgicale prin care a trecut, a învățat-o pe Heidi Sawyer că intuiția este o credință profundă, o încredere de neclintit în lumea interioară. În acea zi care putea fi ultima din viața sa, Heidi a învățat să aprecieze faptul că starea de exacerbare a îngrijorării sau a mulțumirii, pe care o oferă natura intuitivă, nu trebuie să rămână așa: dar poate fi pusă în perspectivă. Cu antrenament interior continuu, spune ea, intuitiv-senzitivitatea poate fi o binecuvântare.
Termenul de „hipersenzitiv” a fost inventat de dr. Elaine Aron, clinician și cercetător american, și se referă la o trăsătură de personalitate descoperită la un segment al societății – aproximativ 15-20 la sută din populație. Baza teoriei doctorului Aron – care a atras cercetări științifice destul de extinse în ultimii ani – este aceea că Hipersenzitivii au un sistem nervos care conștientizează cu o mai mare acuratețe subtilitățile vieții, deoarece creierul lor procesează și reflectă informațiile mai profund.
Intuitiv-Senzitivitatea pare să provină dintr-o problemă legată de educația din primii ani de viață, care este fie o parte conștientă a lumii noastre, fie o parte a moștenirii noastre inconștiente. Intuitiv-Senzitivii și-au dezvoltat, în majoritatea cazurilor, o componentă adițională a sensibilității lor, ca un strat emoțional auto- protector. Această parte „suplimentară” este o abilitate extra- senzorială, mai presus de simțurile normale.
Natura de tip Intuitiv-Senzitiv este o trăsătură ascunsă, una pe care Intuitiv-Senzitivii o țin neexprimată în lumea lor exterioară. Intuitiv-Senzitivitatea afectează sau „li se întâmplă” oamenilor din toate categoriile sociale: casnicei, contabilului, bărbatului căruia îi e teamă să-i spună soției sale că are trăiri extrasenzoriale.
Singurul lucru pe care acești oameni îl au totuși în comun este că abilitățile și instinctele lor nu au fost cerute – ele au apărut, pur și simplu. De cele mai multe ori, s-au arătat devreme în copilărie, ca apoi să dispară brusc pentru o mare parte din viața persoanei și ulterior să revină cam în același timp când alte tipuri de supraîncărcare senzorială deveneau evidente. Abilitățile Intuitiv-Senzitive se manifestă sub diferite forme.
În primul rând, există o senzație generală că vezi sau știi lucrurile înainte să se întâmple. Pentru unii, acest sentiment este extrem de evident și de natură vizionară: ei văd aceste lucruri în timpul somnului și au o înțelegere detașată a vieților oamenilor – o abilitate de a vedea rezultate dincolo de „Vei întâlni un străin înalt, brunet și chipeș” și prezicerea numerelor de la loto.
Are mai mult de-a face cu capacitatea de a-i întelege pe alții și ceea ce simt ei. Acest lucru se va aplica frecvent în legătură cu relațiile, situațiile de la serviciu și orice are de-a face cu pericolul. Înțelegerea apare adesea într-o manieră spontană – mulți Intuitiv-Senzitivi au experiența trăirii foarte intense a energiei altora, a stării în care sunt aceștia și a deznodământului unei situații neplăcute. Uneori această înțelegere nu e agreată de apropiații lor, care o văd ca pe o „gândire prăpăstioasă” sau ca pe o intruziune. Prin urmare, văd destui Intuitiv-Senzitivi supărați că nu se pot face înțeleși de oamenii pe care îi iubesc.
Inițial, Intuitiv-Senzitivii percep această incapacitate de a se face înțeleși ca fiind foarte chinuitoare, pentru că simt că e de datoria lor să ajute sau să salveze. Această senzitivitate de a vedea lucruri în vis sau treji, înainte ca acestea să se manifeste în realitate, produce multe dileme morale; ei se întreabă: „Ar trebui să vorbesc sau să-mi țin gura?”
Adesea, e o sarcină ingrată să dai glas unor lucruri pe care cineva nu le-a cerut, iar asta începe să le afecteze Intuitiv-Senzitivilor stima de sine. Intuițiile lor sunt adesea ignorate sau nu sunt apreciate, ca să descopere, după câteva luni, că ceea ce au prezis ei s-a întâmplat de fapt. Dar cum au știut ei asta? Este un fel de abilitate magică? Chiar e posibil să prezici un deznodământ când ai informații puține sau chiar niciuna?
Mulți teoretizează că instinctele intuitive ce depășesc normele comportamentului uman sunt aberații ale unor persoane care se amăgesc singure. Această convingere îi supără și-i derutează pe Intuitiv-Senzitivii autentici, pentru că natura lor cea mai profundă, pe care nu și-o pot reprima, este marginalizată și declarată inacceptabilă.
Ei se întreabă dacă instinctele lor perceptive sunt într-adevăr rezultatul unei imaginații excesiv de productive sau chiar o problemă serioasă de sănătate mintală.
Intuitiv-Senzitivii cred că toți ceilalți au dreptate și că e ceva în neregulă cu ei înșiși. Cum sunt foarte sensibili la energiile celor din jur, ei văd lucrurile înainte să se întâmple, sunt foarte receptivi atunci când vine vorba de alți oameni, nu suportă nesăbuiții, sunt hipervigilenți și nu se obosesc cu discuții politicoase despre vreme – ei vor să ajungă la miezul lucrurilor sau nu se deranjează deloc.
Acest lucru este extrem de dificil, pentru că programarea noastră socială ne-a antrenat să fim politicoși, să-i punem pe alții pe primul plan și să nu arătăm niciodată ce simțim cu adevărat. Astfel, se creează o presiune enormă în interiorul Intuitiv-Senzitivilor, mai ales că cei mai mulți au o frică paralizantă de confruntare. Iar asta, de obicei, nu se întâmplă pentru că ar fi niște persoane speriate sau irascibile – deși, dat fiind faptul că fenomenul atinge oameni din toate categoriile sociale, unii chiar sunt – ci se întâmplă deoarece confruntarea îi rănește, de fapt, fizic.
Ei trebuie să gestioneze propriile informații senzoriale trăite în timpul confruntării și totodată să proceseze emoțiile celeilalte persoane. Dacă acea emoție este furie, ea va fi simțită acut în zona stomacului, depășind cu mult senzația de „fluturași”. Dacă este o insultă, atunci ei se simt extrem de vinovați că o aduc în discuție și că supără cealaltă persoană. Pentru Intuitiv-Senzitivi, confruntarea presupune să-ți aduni toate puterile, să te pregătești pentru violentul atac energetic.
Citiți mai multe informații despre actrița Gabriela Bobeș
Gabriela Bobeș este, așa cum o definește parcursul său profesional, o artistă completă. În decursul celor 26 de ani de carieră a excelat în aparițiile din teatru, film, radio și televiziune, dedicându-și prețiosul timp și tinerilor dornici de a deprinde arta actoriei, ca profesor de Arta Actorului, la Liceul Al. I. Cuza din București și la Școala Europeană București (în perioada 2004-2008).
Gabriela Bobeș și-a început cariera în anul 1990 când a apărut în filmul „Where”, regizat de Gabor Szabo, în rolul Evei. De atunci și până în prezent a mai apărut în filme precum „Crucea de piatră”, „Binecuvântătă fii închisoare”, „Filantropica”, „Ce lume veselă”, „Femeia visurilor”, „Second-Hand”, „Gala: The mouvie”, „My World” dar și în serialele „Gașca” și „Gala”.
Tot în cadrul producției de film, putem să o auzim pe Gabriela Bobeș dublând în limba română personaje precum: Millicent, interpretat de Nicole Kidman în filmul „Peddington”, Madge din filmul „Minions”, Mette din filmul „Coconut” sau d-na Witcket din filmul „Mr. Bean”.
În televiune, Gabriela Bobeș a apărut ca realizator și prezentator, în emisiuni de divertisment pentru copii, la posturile TVR 1 și B1 TV în „Magazin Duminical” respectiv „Aventuri cu viteza luminii”, între anii 1990 – 2007. Ulterior, între 2012 și 2013, a fost vocea care ne ghida în emisiunea „Reportaje de călătorie”, difuzată la TVR 2.
În calitate de actor dramatic, Gabriela Bobeș a debutat în piesa de teatru „Romeo și Julieta” regizată de Beatrice Bleonț (actuala Beatrice Ramcea) la Teatrul Național București. A mai jucat în piese precum „Tărâmul celălalt” (2003), în regia lui Horea Popescu; „Sangre Ardiente” (2002), regizată de Beatrice Ramcea; „Moartea unui comis voiajor” (2000), în regia lui Horea Popescu; „Macbeth” (1996) regizată de Beatrice Ramcea și multe altele.
În lumea radio, Gabriela Bobeș și-a făcut simțită prezența ca realizator de emisiuni precum „Radioul de sâmbătă seara”, împreună cu Pompiliu Onofrei, „Matinal de wekkend”, alături de Gabriel Băsărescu și „Aventuri cu viteza luminii”, la Radio România Actualități.
Pasiunea pentru arta dramatică s-a materializat și în pisele de teatru radiofonic, în roluri precum Marta din piesa „Niet Cafe” (2007) și Fata cea mică a împăratului din piesa „Călin Nebunul”.
Printre altele, cariera Gabrielei Bobeș este încununată de activități de coordonare desfășurate în cadrul cursului de Actorie la Școala Ferdinand din București, dar și în cursurile de Educație prin Actorie, pentru diferite grupe de vârstă, din cadrul Art Center și Pink Art. Este trainer al cursurilor PAS de dezvoltare personală și team building pentru manageri din diverse domenii de activitate, iar din 2012 este vicepreședinte al Companiei de Teatru „Okaua”.
