Vocația nu vine din voință, ci din ascultare. E nevoie să vă ascultați viața și să încercați să înțelegeți despre ce este vorba cu adevărat sau viața dumneavoastră nu va reprezenta niciodată nimic real în lume, indiferent cât de sincere v-ar fi intențiile.

„Lasă-ți viața să vorbească” este o veche zicală a quakerilor și, conform lui Parker J. Palmer, ar putea avea următorul înțeles: „Înainte să-i spui vieții tale ce intenționezi să faci cu ea, ascultă ce intenționează ea să facă cu tine. Înainte să-i spui vieții la înălțimea căror valori și adevăruri te-ai hotărât să te ridici, lasă viața să-ți spună ce adevăruri întruchipezi tu, ce valori reprezinți.”

Tot ceea ce există în univers are o natură, care înseamnă atât limite, cât și potențialuri, un adevăr bine cunoscut de oamenii care muncesc zilnic cu materialele naturale. Olăritul, spre exemplu, presupune mai mult decât să i se spună lutului ce să devină. Lutul apasă la rândul lui mâinile olarului, spunându-i ce poate și ce nu poate să facă – iar dacă olarul nu-l ascultă, rezultatul final va fi și fragil, și stângaci. Ingineria presupune mai mult decât să îi spui materialelor ce trebuie să facă. Dacă inginerul nu cinstește natura oțelului, a lemnului sau a pietrei, eșecul său va merge dincolo de aspectul său estetic: podul sau clădirea se va prăbuși și va pune viețile oamenilor în pericol.

Sinele omenesc are și el o natură, limite și potențialuri. Dacă vă căutați vocația fără să înțelegeți materialul cu care lucrați, ceea ce construiți cu viața dumneavoastră va fi stângaci și ar putea pune în pericol atât propria viață cât și viețile celorlalți. Pentru găsirea adevăratului sine și a vocației este necesar să dați la o parte proiecțiile negative pe care le aruncați asupra oamenilor și situațiilor – proiecții care vă folosesc în principal pentru a vă masca temerile legate de propria persoană – și să recunoașteți și să vă acceptați neajunsurile și limitările.

Este important să distingeți între două tipuri de limitări: cele care aparțin individualității și cele care vă sunt impuse de către oamenii sau forțele politice hotărâte să vă țină „la locul vostru”.

Parker J. Palmer: „Anumite lucruri care țin de ceea ce «ar trebui» să fac sau să fiu sunt pur și simplu dincolo de putința mea. Dacă încerc să fiu sau să fac ceva nobil care n-are nimic de-a face cu cine sunt eu, s-ar putea ca, pentru o vreme, să dau bine în ochii celorlalți și în ochii mei. Dar faptul că-mi transgresez limitele va avea consecințe, în cele din urmă. Mă voi deforma pe mine, pe celălalt și relația noastră – și poate că voi ajunge să fac mai mult rău decât dacă nu m-aș fi apucat niciodată să fac «fapta aceasta bună». Atunci când încerc să fac ceva care nu este în firea mea sau a relației noastre, în urma mea se va închide un drum.”

Dorothy Day: „Dăruiți numai dacă aveți ceva ce trebuie dăruit; dăruiți numai dacă sunteți cineva pentru care darul reprezintă răsplata în sine.”

Încercarea de a trăi după realitatea propriei naturi, care înseamnă atât limite, cât și potențialuri, reprezintă un regim profund moral.

De fiecare dată când o ușă se închide, restul lumii se deschide. Tot ce trebuie să faceți este să nu mai bateți la ușa care abia s-a închis, să vă întoarceți – astfel ușa rămânând în urmă – și să primiți cu bucurie viața extinsă care se deschide acum pentru sufletele dumneavoastră. Ușa care s-a închis v-a împiedicat să intrați într-o încăpere, dar în față se întinde restul realității.

Citiți mai multe informații despre actorul Răzvan Popa

Răzvan Popa

Răzvan Popa a absolvit Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică la secțiile de actorie (în 1984) și regie (2004). A fost distribuit în spectacole pe scenele mai multor teatre: Teatrul Național Iași, Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul Româno-American „Eugene O’Neill”, Teatrul Mic și Teatrul Național București. Printre spectacolele regizate de Răzvan Popa, se numără: „Allegro, ma non troppo”(de Ion Minulescu), „Shylock”(Gareth Armstrong), „Surâsul diavolului”(Paul Emond), „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal”(Matei Vișniec). Activitatea sa artistică se manifestă și în film sau televiziune, în producții precum: „Quod erat demonstrandum”(Regia: Andrei Gruzsniczki), „BloodRayne”(Regia: Uwe Boll), „Seven Seconds”(Regia: Simon Fellows), „Păstrează-mă doar pentru tine”(Regia: Virgil Calotescu).

În colaborare cu ACT și Politon, Răzvan Popa este naratorul următoarelor cărți audio: