Nu ceda, nu renunţa. Ediția a I-a - Carte Tiparita

O viaţă de povestit

Louis Zamperini a murit la vârsta de 97 de ani, la data de 2 iulie 2014. Cu doar două zile înainte, manuscrisul fusese finalizat şi trimis redactorilor pentru publicarea acestei cărți. “Dar, din păcate, moartea vine după fiecare dintre noi – chiar și pentru cei ca Louie, care merită să trăiască veșnic.”, spune coautorul David Rensin, cu regret că nu au putut sărbători împreună lansarea cărții pentru care lucraseră timp îndelungat. Pagina web a lui David Rensin poate fi vizitată aici: http://www.tellmeeverything.com/index.html

“Ce ai făcut după război? Care este secretul tău pentru o viaţă mai bună? Ce rol are credinţa în asta?Cartea Nu ceda, nu renunța este răspunsul lui Louis Zamperini la aceste întrebări.Nu este uşor să îţi găseşti motivaţia când te prăbuşeşti cu avionul, când pluteşti în derivă pe o plută în ocean în timp ce rechinii îţi dau târcoale sau când eşti captiv şi torturat într-un lagăr de prizonieri. În cartea Nu ceda, nu renunța învăţăm că tot ceea ce putem face este să ne păstrăm sănătatea mintală şi să ne rugăm să supravieţuim. Reîntors acasă și confruntându-se cu proprii demoni, marcat de sechelele lăsate în urmă de război și suferind de sindromul de stres posttraumatic, Zamperini și-a găsit pacea și vindecarea, grație soției sale Cynthia, în universul credinței, înțelegând că iertarea este tămăduitoare, și deci nu-ți poți trăi cu adevărat viața până ce nu-i ierți pe cei care te-au rănit, ori ți-au provocat suferință, acceptarea fiind singura cale spre mulțumire. Dar, mai mult decât atât, el a decis să profite de experiențele lui, și îndeosebi de învățămintele pe care le-a tras din acestea pentru a-i ajuta și îndruma și pe alții, ținând prelegeri și discursuri motivaţionale de-a lungul vremii și punând bazele unei tabere pentru tinerii cu probleme, Victory Camp.

Important nu e cum câştigi, ci cum pierzi

Louis Zamperini istoriseşte şi cursa de atletism de după terminarea liceului, la care a luat parte, fiind înscris de fratele său la competiţia Compton Invitational ţinută la stadionul Memorial Coliseum din Los Angeles, în 1936. Fair-play-ul şi motivaţia nu i-au lipsit încă de pe atunci. Chiar dacă a pierdut, după trei ani de la prima victorie, el şi-a felicitat adversarul, pe Norman Bright. „M-am întrebat de multe ori cum aş reacționa atunci când voi pierde. Mi-ar fi ruşine? Aș fi plin de resentimente? Aș fi furios? Sincer, habar n-aveam.” (Louis Zamperini) Sportul a fost şi va fi întotdeauna o metodă de dezvoltare personală. Este nevoie de o voinţă sâcâitoare, de multă pasiune şi disciplină. Cazul lui Zamperini nu implică disciplina în afara pistei de atletism, însă cu răbdare şi motivaţie, odată cu înaintarea în vârstă, trupul şi mintea s-au educat, au evoluat, născând astfel, ceea ce putem numi ca fiind mens sana in corpore sano  (o minte sănătoasă într-un corp sănătos). Înţelepciunea căpătată de Louis Zamperini este un exemplu de motivaţie, prezentat în această carte. Chiar dacă această nevoie de competiţie şi de recunoaştere a fost întreţinută de fratele său, Pete, toată această pregătire sportivă l-a ajutat pe mai departe, chiar dacă la acea vreme nici nu bănuia ce aventuri îi rezervă viaţa.

Un scurt material video despre Louis Zamperini îl puteţi urmări AICI.

Pregătirea îţi determină supravieţuirea

Citind această carte vă dați seama că felul în care alegeți să priviți și să înțelegeți încercările și greutățile pe care vi le pune dinainte destinul ține numai și numai de voi. Confruntat cu adversități după adversități, Zamperini ar fi putut să renunțe, să se dea bătut de o mie de ori. În schimb, el a ales să se motiveze şi să vadă fiecare neșansă ca pe o provocare pe care era determinat să o depășească: ”Câteodată, ceea ce percepem drept o pierdere în final se dovedește a fi un câștig, iar uneori un câștig este o pierdere. Încerc să nu mă grăbesc să judec nicio situație, preferând în schimb să am răbdare și să privesc în perspectivă, pentru că sunt de părere că, în final, toate lucrurile vor merge spre bine.”

În cartea Nu ceda, nu renunța, pe care o puteţi găsi la Act şi Politon, atât în format tipărit cât şi sub formă de pdf gratuit, Louis Zamperini oferă şi câteva sfaturi. Pe unele dintre ele ar trebui să le aveți în gând mereu, indiferent de ceea ce faceți şi mai ales dacă începeți să vă desconsiderați propria viaţă, pentru că: „S-ar putea să simți, în timpul vieții tale aglomerate, că învățarea abilităților de supraviețuire va necesita prea mult timp, pe care tu nu-l ai. Dar o singură viață ai. Niciodată n-ar trebui să fii prea ocupat să o salvezi.” Instinctul de supravieţuire, la fel ca talentul sau inteligenţa, trebuie antrenat. Trebuie să fii motivat pentru a face acest lucru.

Ai încredere în ceea ce eşti motivează-te!

În cartea Nu ceda, nu renunța este prezentat şi un episod dramatic din largul oceanului, când Zamperini împreună cu alţi camarazi s-a prabuşit cu avionul şi a plutit în derivă pe o plută. Oare de câtă motivaţie ai nevoie pentru a te menţine puternic din punct de vedere psihic, în momentele când, pe sub pluta în care te afli, rechini înfometaţi îţi dau târcoale? Probabil că stadiul dezvoltării personale al fiecărui individ cântăreşte enorm în astfel de situaţii şi, în unele cazuri, ajungi să fii cel care vânează rechini.

Câteva remarci la adresa lui Louis Zamperini şi a cărţii motivaţionale Nu ceda, nu renunța (Don’t give up, don’t give in)

• „Viaţa lui Louis Zamperini este o poveste care se potriveşte cu măreţia ţării pe care a slujit-o”, spune John McCain despre Louis Zamperini.
• „Una dintre cele mai incredibile vieţi americane ale secolului trecut” – revista People.
• „Un erou extraordinar.” – Publisher Weekly.
• „Sfatul final al unei legende de neînvins” – USA Today

Nu uita să râzi

Zamperini ne îndeamnă să nu uităm să râdem. Acesta este unul dintre secretele spre succes. Un secret necesar pentru dezvoltarea personală a fiecaruia. Dincolo de pregătire şi de motivaţie, râsul ne ajută să supravieţuim.

Meditând asupra acestei cărţi, puteți observa că Nu ceda, nu renunța este o lecţie de înţelepciune din care învăţați, printre altele, să aveți încredere în voi, să nu lăsați pe nimeni să vă distrugă demnitatea şi motivaţia şi să nu fugiți de voi înşivă, pentru că întotdeauna veți găsi o soluţie pentru orice.

Vindecarea unui erou

De fiecare dată când le vorbeşte oamenilor, în discursurile motivaţionale pe care le ţine, Louis Zamperini spune mereu că el nu se consideră un erou: „Când vorbesc undeva, să spunem la Ziua Veteranilor sau la celebrarea Zilei Eroilor și sunt prezentat ca un olimpic și un erou de război, corectez asta. Eroii sunt flăcăii și fetele care stau în public, fără picioare sau fără mâini sau o mamă sau un tată care și-au pierdut copilul în război sau și-au pierdut un frate sau o soră. ” Chiar dacă Louis Zamperini nu se consideră un erou, cu siguranţă pentru mulţi oameni, începând cu familia sa, el exact asta întruchipează.

Noţiunea de motivaţie nu este totuna cu optimismul şi, totuşi, se completează şi se alimentează reciproc. Există soldatul care spune: „A, războiul o să se termine în trei luni. Dacă el continuă să spună asta, indiferent dacă are sau nu dreptate – și dacă nu se află în locul nepotrivit, în același timp, cu un glonț sau o bombă –, atunci are şanse bune să supravieţuiască intact din punct de vedere mental. Dar tipul care stă pe spate și spune: Mda, voi, băieți, sunteți o grămadă de optimiști. Războiul nu se va sfârși niciodată, are mai puţine şanse.”

Secretul îndestulării poate reprezenta vindecarea sufletului oricărui om: „Deși nu poți controla întotdeauna ce se întâmplă în viață, poți controla reacția ta la acele lucruri.” În cartea motivaţională, Nu ceda, nu renunța (Don’t give up, don’t give in) , găsim amănunte interesante cu privire la acest subiect, inclusiv câteva citate ale Apostolului Pavel. Cartea Nu ceda, nu renunța vă poartă pe tot cuprinsul ei, într-o călătorie a fricii, a speranţei, a trimfului, a iertării şi a iubirii. Vă încurajează să vă auto- motivați şi să nu uitați că până la urmă, aveți nevoie de un nor ca să iasă soarele. După un război, rănile psihice se vindecă mai greu decât cele fizice. „Marea lecție a vieții mele este perseverența. Nu ceda niciodată!” (Louis Zamperini)

Povestea vieţii lui Louis Zamperini, a fost ecranizată în anul 2014, în filmul „Unbroken”(De neînvins), regizat de Angelina Jolie: Unbroken(De neînvins)

Fragmente din postfaţa cărţii motivaţionale, Nu ceda, nu renunța (Don’t give up, don’t give in) :

Cynthia Zamperini Garris (fiica lui Louis Zamperini): „...în forul meu cel mai intim, ești prietenulmeu, profesorul, camaradul și campionul meu. Ești tatăl meu. Și, cu toată dragostea pe care o fiică o poate exprima, îți mulțumesc pentru că m-ai adus pe această lume, pentru a te putea cunoaște.”

Luke Zamperini (fiul lui Louis Zamperini): „Louis era iubitor. Ca majoritatea celor din generația lui, tatași-a exprimat dragostea prin fapte. Mai târziu în viață, a început să spună „te iubesc”. Dar mai înainte, își arăta dragostea știind că ai o nevoie și făcând pur și simplu ceva în privința asta.”

Clay Zamperini (nepotul lui Louis Zamperini): „Louis m-a învățat ce înseamnă să fii puternic, ce înseamnă să fii plin de compasiune. El m-a învățat că, agățându-mă de mânie și amărăciune, nu mi-aș face decât rău. Îmi spunea adesea că cel mai important lucru pe care ar trebui să mi-l amintesc este „să am tot timpul o expresie voioasă”. Nu contează cât de sumbră este situația, fie că ești pierdut pe mare, fie că doar ai o zi proastă, cheia pentru propria supraviețuire este să menții o atitudine pozitivă, voioasă.”

Draggan Mihailovich (producător şi scriitor): „Într-o zi, în 1999, Louie a vrut să mă ia în orașul său natal, Torrance, la distanță de câteva ieșiri de pe autostradă la sud de Los Angeles, pentru a-mi putea arăta Aerodromul Zamperini,aerodromul care fusese numit în onoarea lui. Materialul pe care îl făcusem pentru Louie pentru Jocurile Olimpice de Iarnă se difuzase cu un an în urmă, dar eram prieteni acum, iar eu îmi făcusesem o datorie din a-l vedea ori de câte ori eram în Los Angeles. Louie își conducea mașina Subaru combi, iar eu eram puțin agitat, așezat în scaunul din dreapta, cu un bărbat de 82 de ani la volan. Dar, m-am gândit că, dacă putea să zboare cu avionul, atunci putea să conducă și o mașină. Primul lucru pe care l-am observat era că lui Louie îi plăcea să stea foarte jos și mult în spate, cu picioarele sale lungi întinse.”

David Rensin (coautor al cărţii Nu ceda, nu renunța) : „Timp de aproape șaisprezece ani, am avut cel mai mare respect pentru Louie Zamperini. El a trăit o viață miraculoasă, a dat un exemplu trainic și inspirator și m-a învățat mai mult decât m-am așteptat vreodată să învăț. Mă bucur atât de mult că a decis că încă mai avea ceva de spus lumii și dorința de afinaliza proiectul nostru care mocnea de mult! Toate lucrurile chiar lucrează împreună spre bine. Diavolul se poate să fi fost pe urmele lui Louie, dar Lucifer nu l-a prins niciodată.”