Bună, iubire - Carte Tiparita
Karen McQuestion; 

Bună, iubire / Hello Love de Karen McQuestion este o frumoasă poveste de dragoste în care o cățelușă adorabilă pe nume Anni  joacă un rol decisiv. Așadar, dacă sunteți în căutarea dragostei, iar aceasta întârzie să apară, de ce nu vă gândiți să vă luați un cățeluș? Câinii pot fi niște mesageri extraordinari ai sentimentelor umane, după cum vom vedea și în acest roman, în care Anni va fi un complice extraordinar la o cerere în căsătorie care s-ar putea lăsa cu câteva lacrimi din partea ta, dragă cititorule.

Toate alegerile pe care le facem în viață ne influențează într-o măsură mai mare sau mai mică destinul, la fel cum toate întâmplările, mai mărunte, sau mai semnificative, ajung să ne schimbe direcția vieții. Și chiar dacă atât timp cât suntem în mijlocul evenimentelor nu ne dăm seama, mai târziu, ajungem să conștientizăm cum, anumite întâmplări banale, cărora nu le-am acordat inițial nicio importanță, s-au dovedit în final pietre de temelie pentru ceea ce trăim în prezent.

Karen McQuestion ne face cunoștință în debutul acestui roman cu Dan, un bărbat de 40 de ani care și-a pierdut soția în urmă cu aproape un an, și cu fiica acestuia, Lindsay, o adolescentă care, la această vârstă ar fi avut nevoie mai mult ca oricând de o mamă. Amândoi încearcă să își revină după pierderea grea și ambii învață să își ascundă durerea luând lecții de la cățelușa lor Anni care suferă în tăcere, așteptând de atâta timp ca stăpâna ei Christine să se întoarcă acasă. Christine fusese centrul universului acestei familii și nimeni nu și-ar fi putut imagina că ea va dispărea fulgerător din mijlocul ei la doar 39 de ani. Iar durerea este cu atât mai mare cu cât Christine chiar fusese un om deosebit. Râsul ei persista încă în pereții casei, iar urmele existenței ei puteau fi întâlnite încă, după atâta timp, la tot pasul prin casă, pentru că nici Dan, nici Lindsay nu erau pregătiți încă să își continue existența fără aceste mici dovezi ale scurtei ei treceri prin această lume. 

Karen McQuestion a scris cărți pentru copii, adolescenți și adulți. Cărțile sale au fost publicate atât în format fizic, cât și audio și digital pe Amazon Publishing, Houghton Mifflin Harcourt și Brilliance Audio. Multe dintre cărțile ei s-au aflat în top 10 pe Kindle. Povestea ei literară a fost prezentată de Wall Street Journal, Entertainment Weekly și în emisiunea de la NPR, The Story with Dick Gordon. A apărut, de asemenea, la World News Now pe ABC și la America This Morning. Locuiește împreună cu soțul și copiii săi în Hartland, Wisconsin.

Andrea Keller este office manager la agenția imobiliară McGuire Properties. De curând a trecut printr-un divorț destul de urât, întrucât fostul ei soț a înșelat-o. Printre numeroasele eforturi pe care le face pentru a-și reveni după această decepție se numără și participarea la un workshop care se adresează femeilor care cred în faptul că universul este interconectat. Prietena ei Jade participase cu un an în urmă la acest workshop și reușise între timp să își schimbe complet viața, fiind acum fericită și împlinită. Andrea speră că va reuși și ea la rândul ei să își refacă viața, mai ales că la cei în jur de 30 de ani ai ei are un întreg viitor înainte. Și are toate motivele să fie optimistă din moment ce scopul declarat al workshop-ului „Creează-ți singură viitorul” este să le elibereze pe participante de problemele care le-au marcat și să le aducă viața pe care și-o doresc.

Coincidență sau nu, imediat după participarea la acest workshop, o îndatorire banală de serviciu avea să îi transforme complet viața Andreei. Aceasta primește o reclamație cu privire la câțiva chiriași cazați în una dintre proprietățile McGuire Properties care dețineau ilegal un animal de companie. Mergând la fața locului, Andrea face o serie de descoperiri îngrozitoare cu privire la stilul de viață al chiriașilor din imobil, dar și al abuzurilor de care aceștia erau capabili asupra unui animăluț nevinovat. Văzând condițiile groaznice în care aceștia țineau cățelușul, Andrea renunță la principiile ei și îl ia cu ea, profitând de absența chiriașilor. Hotărăște așadar să păstreze acest cățeluș, o cățelușă mai exact, și să aibă grijă de ea așa cum merită. 

La pet-shop-ul la care merge pentru a cumpăra hrană pentru cățelușă, Anni are parte de o experiență bizară. Un necunoscut misterios apărut ca din senin o sfătuiește ce fel de hrană să îi cumpere lui Anni și îi recomandă să viziteze cafeneaua Café Mocha, unde au voie și câinii. Café Mocha devine astfel în scurt timp cafeneaua ei preferată și locul în care îl va întâlni oficial pe Dan, un bărbat care nu-i este deloc indiferent. Ciocnirile repetate cu acest bărbat interesant nu o fac nicio clipă să se gândească însă la faptul că s-ar putea să dețină ceva ce îi aparține. Andrea îl întâlnise prima oară pe Dan într-un restaurant în care fiecare dintre ei servise masa alături de altcineva. În parcarea acelui restaurant cei doi avuseseră parte de o conversație banală ca între doi străini.

Destinul care mânuiește cu îndemânare și talent viețile tuturor, asemenea unui păpușar talentat, va hotărî însă că cei doi trebuie să se mai întâlnească și alte dăți. Astfel, atât Andrea, cât și Dan, au posibilitatea să conștientizeze că între ei există o legătură. 

Între timp, Dan se hotărăște să lase în spate trecutul și să meargă mai departe. Decide să se despartă de o parte din lucrurile lui Christine și strânge lucrurile cățelușei Anni care dispăruse fără urmă de ceva timp, gândindu-se că probabil nu o va mai găsi vreodată. Mai mult decât atât, acceptă propunerea mătușii Doreen de a-i prezenta o fată care a trecut ca și el printr-o perioadă mai grea din viață. 

Andrea, pe de altă parte, trebuie să facă față încercărilor tot mai insistente ale fostului ei soț, Marco, de a o convinge să se întoarcă la el. Datorită lui Marco, ajunge să se apropie tot mai mult de vecinul ei în vârstă Cliff, și o cunoaște pe proaspăta lui iubită, Doreen. Chiar dacă obsesia lui Marco pentru ea se dovedește benefică într-o împrejurare în care era cât pe ce să-i fie răpită cățelușa, Andrea știe că Marco nu merită a doua șansă. Din păcate, Marco nu știe să piardă și nu se oprește doar la rugămințile repetate de a fi iertat și iubit din nou…

Destinul lucrează din ce în ce mai intens la proiectul lui de a da un nou sens vieților Andreei și a lui Dan. Marco, Cliff, Doreen, Christine, Lindsay, devin astfel niște simpli complici ai lui, fiecare dintre ei având câte un rol în această poveste care trebuie musai să fie una cu final fericit. Cățelușa Anni va contribui în mod decisiv la închegarea unei frumoase relații de iubire și la o cerere în căsătorie cu totul și cu totul inedită.

Te invit să citești povestea și să nu încetezi nicio clipă să crezi în dragoste. Pentru că, chiar și atunci când pare că viața ne-a confiscat dreptul la iubire, foarte probabil, destinul ne pregătește altceva. Trebuie doar să fim pregătiți să primim…

Te invit să „guști” puțin din atmosfera cărții delectându-te cu acest scurt fragment:

„Andrea nu era genul de persoană care să vorbească cu străinii, mai ales cu bărbații necunoscuți, dar când se apropie de ea ceva o făcu să îi spună:

— Pari foarte grăbit.

Pierdut în gânduri cum era, nu o observă stând lângă mașină. Comentariul ei îl făcu să tresară și să încetinească pasul. Își trecu mâna prin părul șaten, ondulat, și îi zâmbi.

— Nu mă grăbesc. Mă duc spre casă.

— Ai ieșit așa de precipitat încât m-am gândit că poate ai jefuit restaurantul, îi spuse jucându-se cu cheile de la mașină. Sau poate că doar voiai să scapi de tipa cu care ai ieșit la întâlnire?

— Oh, nu a fost o întâlnire. Crede-mă că nu. Se uită înapoi spre restaurant și apoi spuse, aproape apologetic: A fost un... ei bine, nu știu ce a fost. Doar un prânz. Cred.

— Doar un prânz, spuse Andrea, și imediat tresări dându-și seama de propria prostie. Chiar nu putea să spună ceva mai bun decât atât? Între timp el se oprise la un metru și jumătate de ea și o privea în continuare zâmbind. Andrea credea că este foarte drăguț. Distins, dar nu într-un fel bătrânicios. Oricum, era mai mare decât ea. Probabil că avea în jur de 38 sau 39 de ani. Greu de spus, dar cu siguranță nu avea mai mult de 40. Purta o haină bleumarin desfăcută. Nu-și trăsese fermoarul, de parcă nu ar fi simțit frigul. Briza se înteți, ninsoarea cădea în jurul lor, ca pe două personaje de film aflate la patinoar. Păi, spuse ea, ar trebui să merg acasă și să-i dau de mâncare câinelui. Din nou, tresări și oftă în sinea ei. „Să merg acasă și să-i dau de mâncare câinelui?” Avea nevoie de un scenarist mai bun, fiindcă e clar că fusese cea mai proastă replică din lume. Jade i-ar fi știut numele, adresa și CNP-ul până acum. Dar așa era Jade. Extrovertită, îndrăzneață, curajoasă. Și Andrea își dorea să fie așa, dar  nu reușise niciodată.

El încuviință.

— OK. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu...?

— Andrea.

Încuviință din nou, ca și cum ar fi fost de acord cu numele ei. 

— Andrea. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine, Andrea. Poate ne vom mai întâlni cândva.

— Poate. Andrea îl privi oprindu-se în fața unei mașini roșii. Se auzi un bip când o descuie. Asta-i tot? murmură pentru sine, dezamăgită. Făcu un pas curajos înspre el și lăsă să-i scape un: Hei! Nu ți-am reținut numele.

— Numele? El se opri, cu mâna pe portiera deschisă. Mă cheamă Dan.

— Încântată de cunoștință, Dan, zise ea făcându-i cu mâna.

El îi zâmbi din nou în felul acela adorabil, ca un băiețel care a scăpat basma curată după ce a făcut o poznă.

— Încântat de cunoștință, Andrea. Apoi urcă în mașină și porni motorul.”

Ce zici? Ai vrea să citești mai mult?