Alege-te pe tine însuţi. POVEȘTILE. Fii fericit, fă milioane, trăieşte visul

Iată o poveste din acest ebook:

„Cum să eviți moartea

Tata a suferit o depresie şi începea să plângă la cumpărături, să plângă la şedinţele cu părinţii, să plângă în timp ce juca şah cu mine, să plângă la serviciu, să plângă tot timpul. În 1970 înfiinţase o companie, şi aceasta a fost listată la bursă în 1984, dacă nu mă înșel. În ziua în care compania a fost listată, el avea pe hârtie o avere de cinci milioane de dolari. Un an şi ceva mai târziu, nu mai avea un ban, şi compania a dat faliment.

Părinţii mei au cumpărat o casă, dar apoi nu și-au mai permis să plătească, aşa că era ridicată doar pe jumătate. Toate celelalte case păreau pline cu oameni fericiţi, copii, maşini, peluze drăguţe, şi apoi vedeai casa asta în mijloc, ridicată pe jumătate şi care se degrada. O achiziţionaseră, dar n-o cumpăraseră. Erau implicaţi avocaţi.

Apoi noua companie la care s-a angajat l-a concediat, şi a primit bani din asigurările de sănătate pentru a-i acoperi un procent din salariu. Oficial, l-au concediat pentru «motive care ţin de sănătatea mentală». Când am câştigat pentru prima dată o grămadă de bani, m-am simţit ca şi cum urma să scap de blestemul lui. Aveam bani, aşa că mă simţeam realizat personal. Asta era tot. Terminasem! Reuşisem! Am cumpărat o casă mare. Am cheltuit o grămadă de bani. Am cumpărat şi alte lucruri. O mulţime de alte lucruri. Mă simţeam ca şi cum aș fi fost nemuritor.

Tata a venit la noua casă în timp ce era în construcție. I-a spus constructorului că avem nevoie de un aparat cu jet puternic de apă pentru fiecare toaletă. Am montat aşa ceva la toaleta din camera de oaspeţi, ca s-o poată utiliza mereu şi să aibă impresia că a contribuit şi el cu ceva.

Apoi am trecut şi eu prin ce trecuse el. N-am putut să scap de blestemul lui. Eu eram el. El făcuse bani şi-i pierduse pe toţi, şi nu mai era nici pe jumătate cel care fusese înainte.

Eu făcusem bani, îi pierdusem pe toţi şi nu mai eram nici o fracţiune din cel care fusesem înainte. El divorţase de prima soţie. Am divorţat şi eu.

Când eram un puști, lucram în biroul lui din NYC cel puţin o dată pe lună. Aveam o acnee atât de urâtă, încât mă ducea la un dermatolog care îmi drena toate chisturile de pe faţă, şi apoi eram prea stânjenit ca să mă mai duc la şcoală, aşa că rămâneam în biroul lui şi o ajutam pe secretară să utilizeze copiatorul.”

Apoi, la prânz, mă ducea la magazinul Carnegie Deli. Apoi cumpăra ediţia de după-amiază a ziarului New York Post şi ne întorceam acasă, şi jucam fie ping pong, fie şah, până venea ora la care trebuia să mă duc la culcare.

Mie îmi place să joc jocuri cu copiii mei. Psihoterapeuții, membrii familiei, prietenii, partenerii, cu toţii mi-au spus că nu semăn cu el. Dar eram falit şi deprimat, şi pustiit, şi îmi era frică să dorm. Ştiam că aveam să mă trezesc la trei dimineaţa şi aveam să mă simt singur şi speriat, şi nimic nu putea să împiedice asta. Tata a suferit un atac cerebral fatal când se afla în toiul unei discuţii aprinse cu cineva care-i datora bani.

Mă tem să nu repet şi greşeala asta. Faptul că îţi petreci timpul cu cei pe care-i iubeşti şi care te inspiră n-are legătură cu a face bani sau cu a te distra. E o problemă de viaţă şi de moarte. Am devenit mai bun la capitolul acela, şi asta a schimbat totul pentru mine. I-am îndepărtat pe cei care puteau să mă omoare. Şi mă înconjor de oameni care îmi dăruiesc viaţă. Poate că am învins blestemul.

Azi e aniversarea mea și a Claudiei. A râs de mine când am încercat să-i explic că eu vin de pe altă planetă şi că nu există nicio posibilitate ca mintea ei plăpândă de pământeană să înţeleagă dragostea pe care o simt pentru ea. Tatăl ei a murit şi el. Şi sper ca într-o zi din viitorul îndepărtat, dacă totul merge cum trebuie, şi copiii mei să rămână orfani.”