Zidul - Carte Tiparita
John Lanchester ; 

Zidul / The Wall de John Lanchester este un roman fascinant și tulburător care te va hipnotiza încă de la primele pagini. Zidul este o distopie care atinge probleme cât se poate de reale ale vremurilor pe care le trăim, precum: dezechilibrul climatic, teama tot mai acută sau disensiunile politice majore, însă, în ciuda acestui fapt, rămâne o distopie. Una atât de bine scrisă, încât, scriitorul și jurnalistul american Michael Lewis a numit-o «un „1984” (n.r: 1984 de George Orwell) al timpurilor noastre». 

Acțiunea romanului se petrece într-un viitor sumbru, mai precis, în Lumea nouă de după Schimbare. Nu știm dacă a fost intenția autorului sau nu, dar, deși totul este pură ficțiune, sentimentul că această Schimbare s-ar putea petrece cât de curând în viitor este extrem de viu pe tot parcursul lecturii. În acest viitor, copiii își urăsc părinții, pentru că îi condamnă pentru Schimbare, iar dura luptă pentru supraviețuire se dă între Apărători și Ceilalți. Dar partea cea mai tristă a romanului o reprezintă de departe tabloul unei lumi care și-a pierdut complet sensul. Tabloul unei lumi în care nimeni nu își mai dorește să facă copii decât în schimbul unei recompense substanțiale, pentru că lumea e atât de îngrozitoare...

John Lanchester (n. 25 februarie 1962) este un scriitor și jurnalist britanic recompensat cu numeroase premii pentru romanele sale, dintre care amintim: The Debt to Pleasure (Datoria față de plăcere), Mr. Phillips (Dl. Phillips), Fragrant harbour (Portul înmiresmat) sau Capital (Capitalul). Articolele sale apar frecvent în publicații prestigioase precum: London Review of Books, The Observer, The New York Review of Books, The Guardian, The Daily Telegraph sau The New Yorker. Cum să vorbești pe limba banilor / How to Speak Money este un alt volum al autorului apărut la Editura ACT și Politon.

Te invit așadar să parcurgi o altă poveste fascinantă și emoționantă care reprezintă un alt posibil răspuns la o întrebare care ne incită curiozitatea mereu: Cum ar fi dacă lumea ar fi într-o bună zi așa...? Cartea este împărțită în trei părți, după cum urmează:

Partea I: Zidul

Suntem la Zid. Un zid de 10.000 de km. Un loc înfiorător de rece și de umed. Ne aflăm mai exact în Marea Britanie, la Structura Națională de Apărare a Zonei de Coastă, acolo unde toți cetățenii trebuie să își efectueze stagiul militar obligatoriu. Îi cunoaștem pe o parte dintre Apărători: Joseph Kavanagh, Căpitanul, Sergentul și Caporalul (Yos). Kavanagh află de la aceștia cum vor arăta următorii doi ani din viața lui, cât durează stagiul militar. Perspectiva e sumbră. Nimic care să te facă să speri. Nimic care să te facă să visezi. Doar sumbru...

„— Eu sunt Căpitanul, a zis el. El este Sergentul. Faci tot ce-ți ordonăm noi să faci fără să întrebi de ce. Ai nevoie de vreo patru luni ca să ajungi să înțelegi ce faci. Eu am puterea absolută să-ți prelungesc șederea aici, fără drept de apel. Nu trebuie să explic de ce. Pleci de la Zid după ce trec doi ani și doar dacă vreau eu să te las să pleci. Dacă nu ți-au explicat asta limpede în timpul instrucției, o fac eu acum. E clar?”

Ne familiarizăm cu locul. Niște „cutii de beton”: cantina, camera de recreere, depozitul de armament, infirmeria, cazarma, spălătorul. Dar și cu timpul acțiunii. Suntem în Lumea Nouă de după Schimbare. O lume în care dușmanul poartă un nume cât se poate de banal: Ceilalți. 

Înțelegem cum decurge viața aici: fiecare zi reprezintă o șansă ca să trăiești, sau o posibilitate să mori. În rest... o mare de beton în care toate zilele sunt la fel... cu mici variații. O lume în care te simți singur și în care un om care se oprește ca să stea de vorbă cu tine îți poate stârni cele mai profunde emoții. O lume în care tot ce trebuie să faci este să stai de veghe pe Zid privind spre mare, pentru a nu le da astfel nicio șansă Celorlalți să treacă de el. Deși... dacă un celălalt ar reuși să treacă de Zid nu ar rezista prea mult neprins, întrucât Ceilalți sunt singurii locuitori ai țării care nu au cipuri. Iar odată prinși, au doar trei variante: eutanasierea, alungarea pe mare sau să devină ajutoare pentru Apărători.

Sunt trei sute de mii de oameni implicați zilnic în apărarea Zidului... De aceea, toată lumea trebuie să își facă stagiul la Zid.

Această Armată impresionantă este formată din: 

Apărători - cei care păzesc efectiv zidul; Flotila Aeriană care survolează apele mării în căutarea Celorlalți, localizându-i și uneori eliminându-i pe loc, și Gărzile de Coastă, sau mai scurt, Gărzile – care patrulează zona de coastă și suprafața mării, având misiunea de a scufunda bărcile Celorlalți.

Statutul de Apărător pare a fi însă cel mai greu. Dacă inamicii reușesc să ajungă până la Zid, ei sunt alungați pe mare. Scapă un intrus, este alungat un apărător, scapă cinci, sunt alungați cinci apărători...

Doar Reproducătorii sunt scutiți de Zid, pentru că ei trebuie să facă copii. Dar lumea este un loc îngrozitor și oamenii nu vor să se mai reproducă, de aceea Reproducătorilor li se promite eliberarea de Zid în schimbul asigurării perpetuării speciei. 

Oamenii care nu vor să se reproducă sunt numiți Alegători.

Timpul trece monoton. Atmosfera e apăsătoare și se rezumă la „betonapăvântcer”. Fericirea capătă nuanțe stranii. Iar puterea obișnuinței pare aproape un miracol. Însă chiar și în aceste condiții se pot întâmpla lucruri care să facă viața un pic mai suportabilă. Ca de exemplu, apariția unei Apărătoare interesante pe nume Hifa, sau vestea că există un fost Celălalt printre ei, în persoana Căpitanului.

Dar momentele cu adevărat interesante sunt cele în care, după două săptămâni la Zid pot pleca pentru scurt timp acasă. Atunci, Apărătorii sunt mai oameni ca niciodată, iar viața reîncepe să semene a viață. 

Așa că îl însoțim pe Kavanagh - protagonistul acestui roman, în Midlands, Marea Britanie – acolo unde este locul pe care el îl numește el acasă fără prea multă convingere.

Aflăm cu această ocazie cam cum arată lumea după Schimbare, judecând după o simplă meditație de-a lui Kavanagh:

„Ce-i drept, există oameni de vârsta mea care sunt curioși cum erau lucrurile înainte, cărora le place să audă vorbindu-se despre asta, cărora le plac poveștile și faptele uluitoare. Ca să reformulez: există mai mulți oameni de vârsta mea care sunt atrași de plaje. Ei se uită la filme și la emisiuni TV despre plaje, se uită la fotografii cu plaje, îi întreabă pe ăia bătrâni cum era să mergi la plajă, cum era să stai întins toată ziua pe nisip și cum era să construiești un castel din nisip și să privești cum se năpustește apa spre el, să-l vezi încercând să i se opună, pentru ca apoi să se prăbușească înfrânt, un castel care părea cândva atât de mare și de invulnerabil dizolvându-se pur și simplu, încât, atunci când apele se retrag, nu se mai poate observa că acolo a existat ceva. Și cum era să faci un picnic pe plajă? Nu îți intra nisip în mâncare? Și cum era surfingul? Cum era să fii purtat de valuri către mal în timp ce oamenii care stăteau la plajă te urmăreau din ochi? Și chiar e adevărat că apa era uneor

i caldă chiar și aici, atât de departe în nord? Există oameni care iubesc toate prostiile astea. Eu nu. Arătați-mi o plajă propriu-zisă și mă voi arăta interesat de plaje într-o oarecare măsură. Dar știți ceva? Nivelul interesului meu corespunde cu exactitate numărului de plaje care mai există. Și nu a mai rămas nicio plajă, nicăieri.”

Dar și cum a afectat Schimbarea relațiile dintre părinți și copii, din moment ce copiii le impută părinților dispariția vechii lumi.

Îl urmărim în continuare pe Kavanagh întorcându-se la Zid și reluându-și programul zilnic. Vedem cum decurge tura de noapte, când frica și toate senzațiile de altfel sunt mult mai intense, iar singurele momente mai plăcute sunt cele în care ia masa alături de colegele lui Hifa și Shoona.

Îl însoțim apoi într-o scurtă vacanță cu cortul alături de alți cinci colegi, în care aflăm care sunt planurile lui de viitor, dar și ale colegilor lui. În timpul acestei excursii, departe de Zid, aflăm de la Ajutoarele pe care le iau cu ei (n.r: ajutoarele sunt foști Ceilalți care au fost prinși și transformați în servitori pentru Ajutoare) ce cuvânt folosesc Ceilalți pentru Schimbarea. Acesta este pur și simplu... Sfârșitul.

Săptămâna de antrenament pe care Apărătorii o petrec departe de Zid simulând atacuri ale Celorlalți și studiind modalități de a-i contracara, pare și ea o simplă vacanță pe lângă viața grea pe care o au în timp ce scrutează de pe zid largul mării în căutarea inamicului. Sfârșitul acestei săptămâni va însemna însă pentru ei începutul unei perioade și mai apăsătoare. Asta pentru că devin mai conștienți de pericol. Se pare că atacul Celorlalți este mai iminent ca oricând, iar misiunea lor este cu atât mai grea cu cât Ceilalți au acum aliați printre oamenii de rând care sunt gata să-i ajute.

Partea a II-a: Ceilalți

Kavanagh se confruntă cu primul atac al Celorlalți. Este rănit. Câțiva apropiați ai lui mor. Hifa este rănită și ea. Viața lui și a lui Hifa se schimbă total în momentul în care decid să intre în rândul Reproducătorilor. Dar schimbarea nu se limitează la atât. Sunt anunțați că divizia lor se va muta în Scoția. Iar în Scoția se vor confrunta cu cel de-al doilea atac al Celorlalți. Mult mai agresiv decât primul. Cu această ocazie, Apărătorii vor constata că aveau un intrus chiar printre ei. Fuseseră avertizați de altfel în legătură cu această posibilitate. După atac, Kavanagh și alți șase Apărători, inclusiv Yos sunt arestați. Sentința este neîndurătoare: Joseph Kavanagh urma să fie alungat pe mare din cauză că nu și-a făcut datoria...

Partea a III-a: Marea

Lui Kavanagh și camarazilor lui li se scot cipurile. În absența lor ei nu mai există, nu mai contează ca indivizi, deși sunt la fel de vii și la fel de oameni ca înainte. După alte câteva formalități, el, Hifa și un alt camarad sunt duși în largul mării și abandonați într-o barcă. Dar, odată abandonați pe mare, vor avea parte de o surpriză uriașă. Pe barcă nu erau doar ei trei, ci și alte două vechi cunoștințe. Reîntâlnirea cu cei doi indivizi le va mai diminua panica și le va face mintea să se concentreze pentru scurt timp cel puțin pe alte probleme decât situația dramatică în care se aflau: cinci suflete plutind în derivă pe mare...

La ce se pot aștepta? Mai pot visa? Mai pot spera la ceva? Sunt doar cinci oameni neputincioși care trebuie să înfrunte imensitatea mării și forța ei de neoprit. Ieri erau Apărători. Astăzi sunt Ceilalți. Nonsens...

Ce soartă vor avea cei cinci? Cum este viața pe mare fără nicio direcție și fără nicio speranță că vor găsi o porțiune de uscat care să le devină casă? Prin ce întâmplări neașteptate vor mai trece? Cât de multă suferință poate îndura un singur om fără să își piardă totuși speranța?

Te invit să descoperi răspunsurile în acest roman fascinant care te va ține cu sufletul la gură până la ultima pagină și până la ultimul cuvânt... 

TESTIMONIALE:

„Înfricoșător de real.” 

― Boris Kachka, New York Magazine

„Zidul este ceva nou: aproape o alegorie, aproape o avertizare în legătură cu un viitor distopic, parțial un studiu elegant despre însăși natura povestirii. M-a impresionat profund.”

― Philip Pullman

„O poveste extrem de convingătoare plasată într-un viitor distopic. Fascinantă. Este un 1984 al timpurilor noastre.”

― Michael Lewis

„În Zidul, John Lanchester duce climatul nostru politic actual la un extrem logic și cutremurător. O viziune a viitorului sfâșietoare, strălucitoare și îngrijorător de plauzibilă.”

― Emily St. John Mandel

„O atenționare înfiorătoare a ușurinței cu care miopia se poate transforma în distopie.”

― Michael Magras, Houston Chronicle

„Captivant... Momentele tensionate și întorsăturile bruște de situație sunt numeroase... Puțini cititori se vor putea opri din citit până nu vor ajunge la ultima pagină.”

― Alec Nevala-Lee, New York Times Book Review

„Emoționant... Un roman de actualitate și subtil satiric.”

― Anna Mundow, Wall Street Journal